Scriitorul ceh Milan Kundera, autor a numeroase romane - unul dintre cele mai cunoscute fiind „Insuportabila ușurătate a ființei” -, a murit miercuri, la 94 de ani, a anunțat postul național de televiziune din Cehia, citat de Reuters .

„Milan Kundera a murit ieri la Paris, după o lungă suferință”, a anunțat o purtătoare de cuvânt a editurii Gallimard.

Kundera s-a născut la Brno, în Cehia, dar a emigrat în Franța în 1975, după ce a fost ostracizat, pentru că a criticat invazia USRR în Cehoslovacia, din 1968.

A câștigat numeroase premii și a fost apreciat pentru temele și personajele sale care trăiesc prinse între problemele cotidiene și lumea ideilor. A dat foarte puține interviuri; credința sa era că scriitorul vorbește prin opera sa.

Primul său roman, „Gluma”, publicat în 1967, zugrăvea în termeni duri regimul comunist din Cehoslovacia. A fost primul pas al lui Kundera spre exilare, fiind considerat disident.

În 1979, după ce a publicat romanul „Cartea râsului şi a uitării”, în care l-a descris pe preşedintele cehoslovac Gustav Husak drept „preşedinte al uitării”, Cehoslovacia i-a retras cetățenia. În 1981, Kundera a primit cetăţenia franceză.

În 1976, a declarat pentru Le Monde că a-i numi cărțile „politice” echivalează cu suprasimplificarea temelor pe care le-a abordat.

„Insuportabila ușurătate a ființei”, publicată în 1984, i-a adus faima internațională, mai ales după ce a fost ecranizată, în 1988, cu Daniel Day Lewis în rolul lui Tomas, chirurg ceh care ajunge să fie spălător de geamuri, după ce critică partidul comunist.

A fost criticat, de-a lungul vremii, pentru modul în care își construiește personajele feminine, acestea fiind obiectificate sau victimizate excesiv, notează The New York Times.

„Fiecare dintre romanele mele ar putea fi intitulate „Insuportabila ușurătate a ființei”, „Gluma” sau „Iubiri caraghioase”. Ele suprind numărul mic de teme care mă obsedează, mă definesc și, din păcate, mă restricționează. Nu am nimic să spun sau să scriu în afara acestor teme”, declara Kundera, într-un interviu pentru The Paris Review, din 1983.

Ultimul roman pe care l-a scris a fost „Sărbătoarea neînsemnătății”, în anul 2014. În această ultimă carte, scria: „Știm de multă vreme că nu este posibil să răsturnăm lumea, nici să o reconfigurăm, nici să o oprim din goana ei năvalnică. Avem o singură formă de rezistență: să nu o luăm în serios” (tr. red.).

Un gând similar a avut în 1985, când a acceptat Jerusalem Prize, unul din multele premii pe care le-a câștigat de-a lungul vieții: „Un proverb evreiesc spune: „Omul gândește, Dumnezeu râde”. Dar de ce râde Dumnezeu?  Pentru că omul crede că știe, dar adevărul îi fuge printre degete. Cu cât cugetă mai mult oamenii, cu atât gândurile lor sunt mai diferite. Și, până la urmă, nici un om nu este vreodată ceea ce crede că este”.

Un necrolog al lui Kundera, publicat în „Le Monde”, puteți citi aici, iar unul publicat în The New York Times, aici.

Sursă imagine: www.mzk.cz