Se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui  HOREA POPESCU , regizor proteic de teatru şi film, director artistic al Teatrului Naţional din București timp de peste două decenii .

Născut la 25 ianuarie 1926, în oraşul Zlatna, judeţul Alba, el a studiat la Liceul Andrei Șaguna și a obținut licența în Drept și diploma în regie de la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică. A activat la Teatrul C.F.R. Giulești și la Teatrul Național I.L. Caragiale, unde a fost director artistic timp de 22 de ani. A realizat aproximativ 70 de montări teatrale și 5 filme de lungmetraj, fiind recunoscut pentru adaptări după autori celebri. Artist emerit, distins cu numeroase premii, a fost decorat cu Medalia Muncii și Ordinul Național Serviciul Credincios. În 2003 este răsplătit cu  Premiul pentru întreaga activitate, acordat de UNITER. Casa de Cultură din Zlatna îi poartă numele începând din 2021.

Autor, de-a lungul unei cariere de şase decenii, cu aproximativ o sută de spectacole puse în scenă, semnând și scenografia unora dintre acestea, HOREA POPESCU, regizor cu o vastă cultură şi cu un gust artistic rafinat, s-a impus drept unul dintre artizanii spectacolului monumental. Despre spectacolele sale criticul Valentin Silvestru remarca: Au un stil inconfundabil, concretizat în ceea ce eu aș numi „Monumentalitate simplă”.

Totodată, a fost apreciat ca unul dintre regizorii reformatori ai timpului său. În anul 1968 este numit director artistic al Teatrului Național din București, la solicitarea directorului general Zaharia Stancu, şi rămâne director artistic vreme de peste 22 de ani. După 1990, își continuă activitatea ca director al Instituțiilor de spectacole, în Ministerul Culturii.

Dintre numeroasele sale realizări artistice, amintim câteva producții de răsunet:  Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Danton de Camil Petrescu, singura transpunere scenică a monumentalei piese, Caligula de Albert Camus, Generoasa Fundaţie de Antonio Buerro Vallejo, Zbor deasupra unui cuib de cuci după Dale Wasserman, Baia şi Ploşniţa de V. Maiakovski, Richard III de W. Shakespeare, Domnişoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Becket de Jean Anouilh, Titanic vals de Tudor Muşatescu, Coana Chiriţa de Tudor  Muşatescu după Vasile Alecsandri, Pisica în noaptea Anului Nou de D. R. Popescu, Moştenirea de Titus Popovici, Avram Iancu de Lucian Blaga, Ondine de Jean Giraudoux ş.a.

Tot la Naționalul din București, după revoluție, a montat Rivalii de Sheridan, Profesionistul de Dušan Kovačević, regie şi decor, premiat la Festivalul piesei originale sârbe de la Novi Sad în 1996, Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, regie, scenografie şi adaptare, 2000 și Tărâmul celălalt de Dušan Kovačević, 2002 (ultimul spectacol realizat la TNB).

În spectacolele sale, montate mai ales la Teatrul Naţional din București, dar şi pe scene din ţară şi străinătate, HOREA POPESCU a creat întotdeauna atmosferă, a dezvoltat un univers. Născute dintr-o inepuizabilă imaginaţie, dintr-un simţ propriu al proporţiilor şi dintr-o ştiinţă aparte a dominării spaţiului scenic, ele au fost mereu inventive, pline de vervă, de culoare, de sugestii, de dramatism, de semnificaţii şi s-au bucurat, constant, de un răsunător succes de public.

HOREA POPESCU a fost şi autorul unor filme de succes, cum ar fi Omul de lângă tine, De trei ori Bucureşti, Dragoste lungă de o seară. Filmele sale Cuibul de viespi şi Moartea unui artist, au fost inspirate din teatru, primul după Gaiţele de Al. Kiriţescu şi celălalt după piesa omonimă a lui Horia Lovinescu.

De asemenea, a fost realizatorul unor spectacole de televiziune: Bălcescu după Camil Petrescu, Titanic Vals după Tudor Muşatescu, Profesionistul după Dušan Kovačević ş.a.

HOREA POPESCU, personalitate emblematică a teatrului românesc, a avut o viziune proprie asupra lumii spectacolului şi a dat acestei viziuni structură, viaţă şi expresie dramatică. Opera sa nu poate fi asimilată unui gen anume, ci unui univers teatral în care se disting originalitatea stilului şi puternica unitate a spectacolelor.