Unul dintre vehiculele propagandistice cele mai utilizate de orice regim totalitar, dar nu numai, este filmul.

De ce? Fiindcă este cel care ajunge rapid la publicul larg și are puterea de a livra propaganda pe nesimțite. Notorietatea interpreților, decorurile, poveștile de viață împletite cu mesaje subliminale transformă magistral o situație istorică într-o oportunitate propagandistică.

Capcana în care riscăm să cădem este aceea de a respinge din start operele cinematografice din perspectiva mesajului subliminal transmis, ignorând valoarea artistică a peliculelor, dar și puterea lor de a ne spune peste timp care era politica regimurilor în care ele au fost create. Nu putem reinventa cenzura și nici punerea la index a unor creații artistice nu este o soluție, însă putem să le explicăm. Avem obligația de a le revedea și interpreta din perspectiva vremurilor pe care noi le traversăm.

Succesul filmelor lui Sergiu Nicolaescu, atât în perioada comunistă, cât și acum, după 33 de ani de la Revoluție, este un fenomen care trebuie dezbătut si studiat.

Iar, prin decriptarea rețetelor propagandei comuniste aplicate în cinematografie, vom putea înțelege mai bine care erau direcțiile politicii comuniste în Republica Socialiste România.

Un mare fals este, spre exemplu, și acela că doar Sergiu Nicolaescu a făcut filme propagandistice. El este, poate, cel mai cunoscut din această pleiadă de creatori. Filmele lui Virgil Calotescu, Manole Marcus sau Gheorghe Vitanidis slujesc aceluiași scop al Partidului Comunist.

TVR Cultural și-a propus sa tragă o linie de demarcație între opera cinematografică, ficțională, cu umbrele ei „pe pereți” și manualele de istorie.

Sâmbătă, Magdalena Stanciu și invitații ei, regizorul Nicolae Mărgineanu și istoricii Bogdan Jitea și Călin Hentea, au dezbătut, în preambul „Nopții albe a filmului românesc”, problema falsurilor istorice în cinematografia comunistă.

CITIȚI ȘI:  O NOAPTE CU FILMELE LUI SERGIU NICOLAESCU, SÂMBĂTĂ, LA TVR CULTURAL | VIDEO

Mai jos, puteți urmări discuția: