Realizatorul Rafael Udriște, alături de invitatul său, Pr. protosinghel Gavriil Vărvăruc, starețul mănăstirii ortodoxe „Înălțarea Sfintei Cruci" - Aiud, le-au propus telespectatorilor TVR Cultural, duminică, 5 mai, de la ora 17:00, o dezbatere despre sensul transfigurator al suferinței și valoarea eliberatoare a rugăciunii, într-o emoționantă ediție de Paști.
În memoria societății românești de astăzi, spațiul concentraționar comunist a fost un reper al răului. Mulți oameni și-au găsit sfârșitul la Aiud, la Gherla, sau la Sighet după torturi inimaginabile. Construit după modelul Gulagului sovietic, sistemul concentraţionar din România a avut ca scop exterminarea elitei, a adversarilor politici şi reeducarea elementelor ostile, în cea mai violentă perioadă a regimului comunist. În malaxorul închisorilor comuniste, individul, indiferent de vârstă, sex sau poziţie socială a fost zdrobit în numele unui ideal care, paradoxal, vorbea despre o lume mai bună.
Duminică, 5 mai, de la ora 17:00, într-o ediție specială de Paști „Omul și timpul”, realizatorul Rafael Udriște, alături de invitatul său, Pr. protosinghel Gavriil Vărvăruc, starețul mănăstirii ortodoxe „Înălțarea Sfintei Cruci", de la „Râpa Robilor” din localitatea Aiud, locul în care se pomenesc zilnic martirii neamului românesc, vor vorbi despre valoarea eliberatoare a rugăciunii și sensul libertății absolute într-o lume construită de politicieni care îl urăsc pe Dumnezeu.
„Acum 20 de ani, am ajuns la Aiud, ca și acum, pentru o filmare. Am regăsit pe acest zid, numele unchiului meu, poetul Ion Udriste Olt. Nu știam atunci nimic despre suferința lui. Vă închipuiți cât de mare era teroarea în perioada aceea, din moment ce părinții mei, în încercarea lor de a mă proteja, nu mi-au povestit în copilărie despre acest fapt? Ion Udriste Olt, avocat și fost președinte al Asociației Drumeților din România, a fost acuzat că a ajutat, la începutul anilor ‘50, grupele de partizani din munți care luptau împotriva regimului comunist. După ani grei de temnță, care i-au afectat grav sănătatea, a fost eliberat în 1964, odată cu decretul de grațiere din 16 iunie. A murit trei ani mai târziu, la Bucureşti, măcinat de boală. M-am întrebat adesea cum reușeau deținuții politic din închisorile comuniste să își păstreze credința și să trăiască, în sensul creștin al cuvântului, Învierea Domnului? Mai ales că este știut faptul că sărbătorile creștine erau luate în batjocură, iar tainele Bisericii erau luate în derâdere între zidurile temnițelor comuniste sau în barăcile lagărelor de muncă forțată din România acelor ani”, spune realizatorul Rafael Udriște.
Regulamentele în penitenciare și lagăre de muncă silnică pentru deținuții politici erau foarte stricte, iar consecințele încălcării lor erau extrem de dure. Însa, în ciuda terorii, nimeni, nici cel mai aprig călău, nu a putut să oprească mărturisirea lui Hristos în spatele gratiilor. „Cu moartea pre moarte călcând”, troparul Învierii rostit în taină sau în gând în noaptea de Înviere, fie aici la Aiud, fie la Gherla, la Poarta Albă sau la Sighet, a fost calea supravieţuirii acestor oameni, deveniți mărturisitori ai crezului creștin.
Sensul transfigurator al suferinței, valoarea eliberatoare a rugăciunii, dar și sensul libertății absolute sunt doar câteva dintre temele care vor fi dezbătute, duminică, 5 mai, de la ora 17:00, într-o ediție specială „Omul și timpul”, în ziua Învierii Domnului.
