În ultima săptămână din luna martie, TVR Cultural a redifuzat dialogurile substanțiale dintre Horia Roman Patapievici și regizorul Corneliu Porumboiu, fizicianul Basarab Nicolescu, istoricul de artă Ruxandra Dreptu, istoricul Lucian Boia și regretatul compozitor Aurel Stroe.

Corneliu Porumboiu, regizor (ediție din 2010)

• Luni, 25 martie, ora 11.00

O ediție de colecție a emisiunii „Înapoi la argument”, înregistrată în anul 2010, cu regizorul, scenaristul și producătorul de film Corneliu Porumboiu, cineast cu un palmares remarcabil.

La un an după ce a absolvit UNATC-ul, în 2004, a obținut premiul al II-lea la secțiunea Cinefondation, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes. A debutat în lungmetraj cu „A fost sau n-a fost”, cu care a obținut „Camera d’Or”, la Cannes, iar următorul său film, „Polițist, adjectiv”, a fost de asemenea selecționat în cadrul prestigiosului festival de film. Premiat cu numeroase alte premii și pentru celelalte filme ale sale: „Comoara”, documentarul sportiv „Al doilea joc” (împreună cu tatăl său, comentatorul sportiv Adrian Porumboiu), „La Gomera”.

A emigrat din România la finele lui 2022, după ce numele lui a apărut într-o anchetă DIICOT.

****

Basarab Nicolescu, fizician și filosof (ediție din 2010)

• Marți, 26 martie, ora 11.o0

Horia Roman Patapievici și cunoscutul fizician și filosof franco-român Barasab Nicolescu, considerat părintele transdisciplinarităţii, s-au întâlnit în 2010. Cei doi au argumentat, depistat și demonstrat că această nouă disciplină, are cel puțin trei niveluri: „transdisciplinaritatea este o epistemologie, o ontologie, dar este și o teologie”.

Basarab Nicolescu (n.1942) este fondator al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires) și președinte de onoare, din 2019, și membru de onoare al Academiei Române, din anul 2001.

Este profesor asociat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

Este co-fondator (1991), împreună cu René Berger, al Grupului UNESCO de reflecție asupra transdisciplinarității, format din 16 personalități ale lumii științifice și culturale.

În anul 1973, a introdus, în colaborare cu fizicianul polonez Leszek Lukaszuk (1938-2007) și pe baza teoremelor asimptotice, un nou concept, „Odderon”, care, mai târziu, a fost confirmat în Cromodinamica cuantică (QCD) și a deschis un nou domeniu în fizica interacțiunii puternice. În anul 2018, echipa TOTEM de la Large Hadron Collider (LHC) CERN a descoperit dovezile experimentale pentru conceptul teoretic Odderon.

A scris, între altele, „Știința, sensul și evoluția. Eseu asupra lui Jacob Boehme”, răsplătit cu Premiul Scriitorilor, în 1992, L’Homme et le sens de l’Univers. Essai sur Jacob Boehme” (Premiul Benjamin Franklin, SUA, 1992, pentru cea mai buna carte de istorie), „Nous, la particule et le monde (1993, lucrare premiata de Academia Franceză). În limba română, a fost tradus la Polirom, cu „Noi, particula si lumea” și „Transdisciplinaritatea. Manifest”.

****

Ruxandra Dreptu - istoric de artă (ediție din 2009)

• Miercuri, 27 martie, ora 11.00

Ruxandra Dreptu, istoric de artă, a publicat numeroase studii, articole și monografii despre artiști reprezentativi ai artei moderne românești.

Invitată în 2009 la „Înapoi la argument”, cunoscuta expertă a vorbit despre creația unui artist care nu a expus în țară, ci a avut expoziții în Germania, Franța sau Statele Unite ale Americii: Ioan Dreptu, soțul ei. Un artist complex, căruia nu îi plăceau tiparele, care a murit în anul 2008.

Ioan Dreptu a ales să-și exprime revolta în fața regimului comunist, expunând, din acest motiv, doar în afara României.

„Ioan Dreptu (1944-2008) a studiat pictura între anii 1963-1969 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.

Datorită măiestriei sale în reprezentarea realității, ar fi putut deveni un artist de succes al regimului comunist, însă practica sa artistică a mers contra propagandei oficiale. A realizat pictura murală a bisericilor din satele Robaia (Călimănești) și Copalnic-Mănăștur (Maramureș), pe care le-a pictat cu devotament din 1970 până în 1989. Prin limbajul său artistic personal, suprarealist, marginalitatea sa artistică s-a manifestat tot mai clar, în spatele izolării.

Înainte de 1989, lucrările lui Ioan Dreptu erau printre puținele manifestări de revoltă din arta românească; cuprindeau imagini cu Stalin decapitat, garduri de sârmă ghimpată, mese de tortură, proteze, secera și ciocanul, Sfântul Gheorghe în descompunere ucigând balauri banali etc. Din picturile sale transpare o pleiadă de forme contorsionate încărcate de simboluri care, în pofida unui manierism sarcastic și a nostalgiei elitiste, reușesc să emane un strigăt de protest”, nota Erwin Kessler, conform ICR.

*****

Lucian Boia - istoric (ediție din 2010)

• Joi, 28 martie, ora 11.00

Istoricul Lucian Boia, care s-a impus ca reper în istoriografia română, a fost invitatul lui Horia Roman Patapievici la „Înapoi la argument” în anul 2010.

„Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie („Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune”) şi la imaginar („Pentru o istorie a imaginarului”), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie).

A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului, a Franţei şi a Germaniei. În 1997, lucrarea sa „Istorie şi mit în conştiinţa românească” a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale”, notează editura Humanitas, care i-a publicat lucrările.

****

Aurel Stroe - compozitor (1932-2008) - ediție din 2006

• Vineri, 29 martie, ora 11.00

Despre compozitori, structuri muzicale, despre public, muzica clasică sau contemporană. Acestea au fost temele predilecte în ediția din 2006 a emisiunii „Înapoi la argument”, al cărei invitat a fost renumitul compozitor, profesor și muzicolog Aurel Stroe.

„O piesă muzicală are o structură, care este într-un fel, dincolo de frumos sau urât, bine sau rău, îi dă existență piesei”, spunea Aurel Stroe.

Aurel Stroe a reușit să plece din România după 1985, după ce a petrecut un an ca profesor invitat la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign (SUA). Apoi, s-a stabilit în Germania, unde a trăit din compoziţie și muzicologie. Din 1993 a predat din nou, câţiva ani, la Universitatea de Muzică din București, iar în fiecare vară (începând cu 1992) a ţinut cursuri de compoziţie la Bușteni.

În 2002 i s-a decernat Premiul „Gottfried von Herder” la Universitatea din Viena. Mai multe despre opera sa puteți citi în acest articol, semnat de Dan Dediu și Sanda Dediu.