Restauratoarea și pictorița Lucia Popian, artistă română din diaspora, este invitata realizatoarei și artistei vizuale Ileana Ploscaru Panait, la „Biografii necesare”, emisiune difuzată la TVR Cultural.

 

Nu credeam până acum că distanţele dintre continente sunt atât de scurte, că România e doar la un meridian ceva mai încolo sau că artistul este cu adevărat un cetăţean al lumii, oriunde s-ar afla el şi, totuşi, după aproape 50 de ani, să te întâlneşti cu un prieten din tinereţe, fără să gândeşti că acest lucru se poate întâmpla cu cea mai mare naturaleţe, este chiar ceva nemaiîntâlnit. Dar miracolul s-a petrecut într-un mod cu totul surprinzător. Vitrinele mari, deschise spre bulevard ale Galeriei Simeza, au prilejuit zilele trecute o reîntâlnire nesperată.

O expoziţie restrânsă ca număr de lucrări, ca o bijuterie încapsulată într-o cutie preţioasă, atrăgea atenţia trecătorilor. Ca toţi ceilalţi, am intrat, părându-mi-se că recunosc imagini familiare. „Palimsestele” Luciei Popian alcătuiesc o arheologie subiectivă, al cărei subiect este memoria sufletului. Sunt straturi de memorie afectivă, pictate cu devoţiunea cuiva care a recuperat cu grijă fragmente de amintiri rămase zălog în locurile natale, ce compun un memento profund şi plin de dor.

Ileana Ploscaru Panait: Aş dori să începem dialogul nostru cu o lectură, căci am văzut în expunere o serie de panouri foarte sugestive cu aforisme, semnate de Doru Costea, din seria „Cu buzele lipite de cuvinte”, care susţin conceptul expoziţiei. „Noima”, spre exemplu.

Lucia Popian: Da, e ca o prefaţă: „Calea către tine, rostul / Paşii rătăciţi, risipa / În cuvinte, adăpostul / Ca răsfăţ de vreme, clipa”.

Ileana Ploscaru Panait: E chiar viaţa ta. Cu plecări şi reveniri. Aici şi acolo. Aproape şi departe. Restaurator de cel mai înalt nivel profesional şi artist. În toate aceste ipostaze, ţi-ai păstrat rădăcinile şi valorile.

Lucia Popian: Da, sunt atât de bucuroasă de când am venit în România. Simt o linişte, o pace. N-am nevoie de absolut nimic. M-am descoperit. Ştiu cine sunt.

Lucia Popian a absolvit, în 1982, Institutul de Arte Plastice, la catedra de Artă Monumentală şi Restaurare. A debutat în 1986 la Galeria Atelier 35. După puţin timp, a câştigat o bursă de studii la Roma, acordată de Institutul Internațional de Studii pentru Conservarea și Restaurarea Bunurilor Culturale, patronat de UNESCO, unde şi-a completat studiile cu noi metode științifice de conservare și restaurare a obiectelor de artă și a monumentelor de patrimoniu. Cartea de vizită a fost nota maximă la lucrarea de diplomă executată la Biserica Domească din Curtea de Argeş, coordonată de profesorul Dan Mohanu.

Viaţa şi-a urmat cursul. S-a căsătorit cu sculptorul Gabriel Popian, au înfiinţat împreună o firmă de conservare/restaurare, care este astăzi unul dintre cele mai respectate ateliere de profil din lume, cu sedii la Sidney, în Australia, şi la New York, în Statele Unite.

Profilul de notorietate al Luciei Popian este cel al unui expert autorizat, cu o experienţă vastă în restaurarea şi conservarea monumentelor istorice, în tehnici de o mare varietate, de la artă monumentală pictată în frescă, la zgrafitto şi al-secco, de la pictura în ulei şi gravură, la obiecte de artă decorativă din bronz sau ceramică, mozaic şi alte materiale clasice sau moderne.

Ileana Ploscaru Panait: Afirmi că activitatea ta artistică este o „viaţă secundă”. Nu sunt întru totul de acord. Artist fiind, cred că înţelegi pe deplin tehnicile şi modul de lucru al unui confrate, chiar dacă aparţine vremurilor trecute.

Lucia Popian: Sigur, pentru un restaurator, este esenţial să înţeleagă procesele artistice. Le cunoaşte din interior, ca să zic aşa. Dar restaurarea înseamnă ştiinţă pură, analize de laborator, materiale specifice. Ca artist, poţi să te joci, să fii cât mai creativ. Aici e doză mare de libertate.

Ileana Ploscaru Panait: Această dualitate nu-ţi face bine?

Lucia Popian: Cum să nu. Mă ajută să am pauze active. Să nu obosesc în rutină. Dar, ca restaurator, ai o mare responsabilitate. Aici nu faci ce vrei tu. Cum am spus, este ştiinţă în primul rând, pricepere, experienţă şi mult devotament.

În atelier sau pe simezele galeriei de artă, este etalată o varietate de lucrări care denotă pasiunea mistuitoare a Luciei Popian pentru tradiţia şi spiritualitatea culturii româneşti, ce au alimentat dintotdeauna expresia şi conceptul său artistic. O tramă compoziţională clară, a cărei fundaţie solidă sugerează în mod simbolic talpa bisericii sau a casei ţărăneşti, continuată cu figurarea stilizată a costumului popular, în variile lui combinaţii şi semnificaţii cromatice, iar ca element integrator, marama uşoară şi transparentă, ce întruchipează nobleţea tărăncilor românce, în viziunea artistei, o metaforă a sufletului călător, a zborului şi a visării.

Ileana Ploscaru Panait: Care este modul tău obişnuit de lucru?

Lucia Popian: Pur şi simplu şi uit de mine cu desăvârşire. Sunt foarte concentrată şi lucrez cu o mare bucurie.

Ileana Ploscaru Panait: Ce sunt „Palimsestele”?

Lucia Popian: „Palimsestele” sunt - aproape fără să-mi dau seama - o ţesătură continuă a vieţii mele, compusă din momentele care mă definesc. O memorie a sufletului meu întreg. O mărturie că nu m-am rătăcit.

Ileana Ploscaru Panait: Cum ai ajuns la filonul popular tradiţional? Ca punct de plecare?

Lucia Popian: Dacă observi - şi sper ca acest aspect să fi fost vizibil pentru cei care au vizitat expoziţia mea - eu construiesc compoziţia pe două elemente: la bază, arhitectura bisericii şi costumul, din care preiau elemente pe care le filtrez în propria viziune şi, bineînţeles, marama. Pentru mine, aceste elemente sunt esenţa pământului acestuia unde m-am născut.

Ileana Ploscaru Panait: Marama transparentă. Într-o mişcare vaporoasă, dinamică.

Lucia Popian: Marama este taina sufletului meu. Exprimă sufletul meu călător. Am plecat demult, dar iată că mă şi întorc.

Compoziţiile figurate pe pânze de format mai mare sau mai mic sugerează o monumentalitate intrinsecă, o expresie clară şi coerentă, dincolo de exerciţiul plastic. O construcţie viguroasă, compusă din semne de pământ şi aer, într-o gamă de culori stenice, fără a fi cât de puţin agresive, punctate cu colaje de materie stratificată, ca o depunere a memoriei şi cu caligrafii preţioase, ce înnobilează suprafeţele vibrate cu foiţă de aur, într-o varietate de nuanţe. Rezultă o suprafaţă de o mare bogăţie, ce face aluzie la fastul artei bizantine, trecut prin sensibilitatea artistului contemporan.

Lucia Popian s-a redescoperit fără a-şi renega vreodată, pe lângă statutul de restaurator care cercetează, intervine şi salvează arta iluştrilor artişti şi meşteri ai veacurilor, calitatea sa la fel de fructuoasă de creator. Cunoaşterea în detaliu a tehnicilor şi tehnologiilor vechi, excelenţa meşteşugului, dar şi posibilităţile oferite de noile materiale i-au facilitat de-a lungul întregii sale cariere o simbioză fecundă, din care nu lipsesc prezentul şi deschiderea lumii întregi, dar nici trecutul cu parfumul Bacăului natal.

Lucrările Luciei Popian pot fi admirate în colecții publice și private de pe trei continente. Activitatea ei artistică cuprinde mai multe expoziţii personale, dar şi participări la importante expoziţii de grup în Australia, Italia, Spania, Statele Unite, Suedia, Ungaria, fosta Iugoslavie, România şi încă în multe alte părţi ale lumii.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait

Emisiunea poate fi urmărită la TVR Cultural, sâmbătă, 2 noiembrie 2024, orele 10:00 (reluare, luni, 4 noiembrie 2024, ora 14:00) şi la TVR+.

Imaginile aparțin realizatoarei TVR Ileana Ploscaru Panait - „Biografii necesare” (TVR).