Artista vizuală Ileana Ploscaru Panait l-a avut invitat pe Vasile Rață, pictor și curator, într-o nouă ediție a emisiunii „Biografii necesare”. Interviul a fost difuzat la TVR Cultural în 12 mai, de la ora 22.02 (reluare în 18 mai, de la ora 08.00). La TVR Internațional, a fost transmis în 15 mai, de la ora 23.50.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea „Biografii necesare”

Deloc întâmplător, într-una din zilele săptămânii trecute, m-am întâlnit la intrarea în spaţiul din Bulevardul Carol cu colegul meu, Vasile Raţă. Ne vedem mereu venind şi plecând, dar rareori am avut vreme să stăm în tihnă la o conversaţie. Şi cred că acum chiar a fost momentul în care aveam să descopăr cu adevărat ce lucrează el în atelier până noaptea târziu.

Am păşit cu o reală curiozitate în universul său. Fiecare colţişor era astfel organizat, încât parcă ar fi avut mai multe expoziţii în lucru, în acelaşi timp: lucrări de pictură stivuite cu grijă, planşeta de desen pe care ţintuise un mulaj de gips ca model de studiu, o lucrare uriaşă din seria „Recipientelor”, despre care am aflat atâtea peripeţii incredibile, multe obiecte – părţi componente ale unor cicluri expuse deja.

Vasile Raţă este un artist cu rădăcini în Republica Moldova şi România. Şi-a început cariera într-un punct de intersecţie al istoriei, la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, odată cu căderea Cortinei de Fier, cu glastnost-ul sovietic promovat de Gorbaciov, cu efervescenţa Podului de Flori de peste Prut şi deschiderea către România şi Occident. Un context favorabil, nesperat, ce a însemnat multe oportunităţi pentru tinerii artişti moldoveni, iar Vasile Raţă nu a făcut excepţie.

Vasile Rață s-a format la Școala de Artă din Chişinău, apoi la Sankt Petersburg, pentru scurt timp, la Moscova, unde a absolvit Universitatea Naţională de Cinematografie „S. A. Gherasimov” (secţia Scenografie), a urmat Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (secţia Pictură), apoi a urmat bursa de studii de la Milano. La Liceul de Artă din Chişinău şi-a cultivat, încă de la început, capacităţile artistice şi studiul sever după model şi după natură. Acest exerciţiu de bază, însuşit temeinic, însoţit de cunoştinţe extinse despre materiale şi suporturi, tehnici de lucru şi medii diferite, i-a uşurat calea spre experimentele ce aveau să vină ulterior.

„Albinele Mării Negre” - operă de Vasile Rață

Ileana Ploscaru Panait: Deşi ai o pregătire temeinică ca studiu de desen, culoare, compoziţie, tehnici, materiale, suporturi, totuşi, te-ai îndreptat de timpuriu către concept, regia şi scenografia unei expoziţii. Se vede faptul că ai urmat o şcoală în acest sens.

Vasile Raţă: Da, nu te contrazic. E bine să ai o bază solidă, chiar conservatoare, tocmai pentru a avea ulterior o libertate deplină a putinţei de a te exprima. Numai aşa te poţi mişca în zona experimentală fără a fi facil. Aşa funcţionez eu. Asta nu înseamnă că nu există şi alte concepţii.

Ileana Ploscaru Panait: Observ că nu ai abandonat de fel pictura „clasică” în ulei sau acrilic pe pânză sau desenul.

Vasile Raţă: A, nu. Pentru mine, observarea naturii este un exerciţiu util. Fac deseori schiţe, notaţii, dar nu în sensul de a construi o reprezentare fidelă, ci de a-mi lămuri nişte direcţii. Este o relaxare, dacă vrei. Apoi proiectez foarte serios. Desenez cu rigurozitate. Sunt nişte proiecte utopice. Vizualizez concepte.

Ileana Ploscaru Panait: Şi pictura? Văd că preferi formatul pătrat, o dimensiune ce se poate multiplica și, prin alăturare, poate deveni o suprafaţă uriaşă.

Vasile Raţă: Pentru mine, timpul dintre două proiecte este umplut cu acest exerciţiu. Este un pasaj de la o expoziţie la alta, un răgaz în care se sedimentează o nouă idee. Şi, ca să rămân conectat, pictez. Pictez întruna. Această gestualitate mă relaxează şi îmi dă timpul de a „vedea” pasul următor, o nouă temă, altă abordare, un proiect mai amplu.

Vasile Raţă păstrează şi astăzi această dualitate. Se întoarce la pictura de şevalet ca la un exerciţiu necesar meditaţiei asupra următoarelor proiecte care se conturează în mintea sa. Conjunctura istorică, destinaţiile ce i-au marcat formarea ca artist, experienţele trăite personal l-au îndrumat spre un anumit tip de inserţie în social, către o atitudine asumată şi exprimată, fără ocolişuri, despre multe probleme din realitatea imediată. Puncte fierbinţi de pe agenda zilei, precum mediul, schimbările climatice, dezastrele ecologice, războiul, migraţia, refugiaţii, problemele politice şi economice, sferele de influenţă şi conflictul latent în diferite puncte de pe glob, care au ca numitor comun victimele civile, sunt mai mult decât aliniate din rapoartele oficiale ale autorităţilor, sunt repere care compun un program artistic convingător.

Ileana Ploscaru Panait: Pot fi arta, artistul o interfaţă, un mediator sau doar o oglindă la temele de orice fel ale actualităţii?

Vasile Raţă: Artistul are datoria de a se implica, de a reflecta cu mijloacele lui proprii contextul în care trăieşte. Nu se poate rupe cu totul de ceea ce se petrece în societate. Unii se implică mai mult, alţii mai puţin, dar este important să fii o voce. Şi eu asta am căutat. De aceea îmi place să lucrez proiecte axate pe teme determinate.

Fără a se considera un artist militant, Vasile Raţă uzează de obiecte simple, pe care le alătură, din cu totul alte raţiuni decât cele iniţiale, atribuindu-le o interacţiune şi încărcătură metaforică surprinzătoare. Sunt obiecte banale, aruncate la vechituri, dar care au în spate o istorie, o frumusețe estetică în sine, ce nu mai corespunde funcţiunii pentru care au fost create. Sunt decupaje ale cotidianului, fragmente care păstreză urma atingerii celui căruia i-au aparţinut. Sunt secvenţe dintr-o viaţă de om şi, de aceea, au un conţinut irepetabil. Vasile Raţă le recuperează, le fotografiază, le desenează în caietul său de schiţe, imaginează proiecte complexe de inginerie utopică, ce reconstituie mecanisme simbolice, le stilizează în pictură sau desen cu mijloace minimaliste, astfel încât obiectul devine subiect de studiu, le alătură în instalaţii de mari dimensiuni, într-un crescendo narativ, ce rotunjeşte un ansamblu, la nivelul zecilor de exponate ce compun o expoziţie de autor.

„Pâlnie”. Operă de Vasile Rață

Ileana Ploscaru Panait: Ce înseamnă materialele sărace („arte povera), din anii 1960?

Vasile Rață: Sunt obiecte găsite puse în alt context, cu alte semnificaţii.

Ileana Ploscaru Panait: Dar nu eşti singurul care uzează de acest discurs plastic. Ce te individualizează? Cum construieşti întregul? Cineva spunea că eşti un artist care-şi construieşte discursul pe o „estetică a fragmentului”, care recompune obiecte abracadrabrante într-un spirit ludic, dar foarte serios proiectate, calculate.

Vasile Raţă: Eu încerc să le confer o încărcătură simbolică. Şi proiectul respectiv, de cele mai multe ori, concretizat într-o expoziţie, este mult mai cuprinzător - obiect, lucrări paretale, instalaţii, proiecţii video - un arsenal mai amplu, ce cuprinde toate modurile prin care eu, ca artist şi ca individ, pot determina o emoţie celui care priveşte opera mea.

„Relax (Subterin)”. Operă de Vasile Rață

Vasile Raţă este un nume consacrat şi în România şi peste hotare. Conştiincios şi determinat, el şi-a trecut în portofoliul activităţii profesionale peste zece expoziţii personale şi un număr impresionant de prezenţe la evenimente expoziţionale majore din străinătate în Italia, Israel, Coreea de Sud, Grecia, Statele Unite, Vietnam, Serbia, Belgia, Republica Moldova, Ungaria şi Federaţia Rusă. I s-au acordat burse de studiu de către Uniunea Artiştilor Plastici din România, Institutul Cultural Român, Fundaţia Soros, Academia Brera din Milano, centrele de artă contemporană din Pančevo (Serbia) şi Bat Yam, Tel Aviv (Israel). În 2021, pentru lucrarea „Relax/Subterin” a câştigat Marele Premiu la Bienala Internațională de Arte de la Chişinău, fiind ulterior achiziţionată pentru colecția Muzeului Național de Arte al Moldovei.

Artistul, aflat în permanenţă în căutarea frumuseţii şi a umanităţii, nu se lasă intimidat de maşinăriile infernale, nici de casele abandonate, de conflicte, de rănile deschise ale lumii sau de natura mutilată. Apelând la astfel de imagini de impact, Vasile Raţă nu face decât ceea ce orice om responsabil ar face: atrage atenţia, nu se lasă ignorat, participă în felul său la normalitatea discursului public, caută atunci când mulţi alţii nu au timp, ne trezeşte raţiunea, nu ne lasă să dormim liniştiţi.

El consideră, cu toată responsabilitatea, că artistul este antena sensibilă a societăţii, cel care, prin introspecţia sa, poate fi o oglindă fidelă a ceea ce este şi, mai ales, a ceea ce ar trebui să fie umanitatea sub toate aspectele ei.

Ileana Ploscaru Panait: Eşti preocupat de conceptul de „frumos” în artă ?

Vasile Raţă: Nu neapărat, dar cred că arta trebuie să stârnească emoţii. Fiecare artist are modul său de a o face. Frumos, urât, nici nu contează. Important este să atragă atenţia, să fie un semnal de alarmă şi, dacă cei cărora li se adresează, rezonează, înseamnă că şi-a atins scopul.

****