„Această permanentă autodepășire este pentru mine un motor extraordinar, care mă face să progresez, nu numai în profesia mea, dar şi ca om.” ne-a mărturisit invitata acestei ediții, membru corespondent al Academiei Române, secţia de Ştiinţe medicale şi primul român membru asociat al Academiei Naţionale de Medicină din Franţa, doctor în medicină, profesor emerit al Universității de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Capitală şi un reputat medic cardiolog cu o excepţională carieră naţională şi internaţională.

Acad prof. emerit dr. MARIA DOROBANŢU este invitatul special al Mihaelei Olaru sâmbătă, 12 aprilie, de la ora 16:00, la TVR Cultural.

Vă prezentăm câteva extrase din interviul realizat de av Mihaela Olaru cu acad prof. emerit dr. MARIA DOROBANŢU

„...Aş începe prin a spune ceea ce Harvey a zis când a descoperit sistemul circulator: „inima este prinţul trupului”. Eu aş spune că este prințesa trupului şi o prinţesă este întotdeauna frumoasă, provocatoare, te ajută să descoperi lucruri extraordinare, este când caldă, când cere rapid o atitudine...cine poate rezista să nu se îndrăgostească de această prinţesă? Pentru mine înseamnă cardiologia. Dincolo de cât de multă cunoaştere te solicită să ai, îţi cere în acelaşi timp, de foarte multe ori curaj, îţi cere o atitudine rapidă în fața unui bolnav, că nu vorbim de o specialitate pe care o învăţăm din cărţi. Vorbim de o specialitate în care cărţile ne ajută să fim cu atitudinea corectă în fața bolnavului, ori uneori se întâmplă să fie afecţiuni în care mai avem timp să stăm pe malul gândului, să ne gândim, să cercetăm, să ne gândim la diagnostic pozitiv diferențial, alteori nu. Alteori atitudinea noastră trebuie luată rapid, în interval de secunde, cel mult minute, când omul vine în stop cardiac sau face stopul cardiac sau vine cu o urgență foarte severă și atunci nu mai ai timp să te gândești. Trebuie să foloseşti tot ceea ce ai învăţat până atunci şi să ai atitudinea corectă, pentru că, până la urmă, adevărul despre ştiinţa noastră îl probează bolnavul.

....Poate că numele de ”Viața fără hipertensiune” succintă anumite întrebări…Ce înseamnă acest proiect, care a permis efectuarea unor studii epidemiologice pe care le-am făcut în decursul a 16 ani? Începând din 2005, până în 2021, am făcut patru pe care le-am numit SEPHAR, adică un studiu care se ocupă de prevalența hipertensiunii și a altor factori de risc pentru ateroscleroză, colesterol, glicemie, lipide....a permis în felul acesta ca noi să aflăm care este realitatea în România, nu realitatea de cabinet, realitatea în lumea obișnuită.

...Dincolo de practica medicală, unde tot ce înveți în decursul timpului și nu înseamnă anii de școală, de facultate, pregătirea ulterioară  înseamnă zilnic pentru că e specialitatea care zic eu că este poate cea mai dinamică, în care zilnic apar noutăți și nu una, ci multe, privind investigația, înțelegerea bolilor, patogenia bolilor cardiovasculare, privind terapia acestora. Este ceva care te menține tot timpul un student, ceea ce mie îmi place foarte mult. Apoi mergi şi aplici la patul bolnavului sau atunci când un bolnav îţi intră în cabinet. În afară de acest lucru, pregătirea unui cardiolog presupune să ai în faţă tot felul de bolnavi, presupune și o cultură generală, presupune și o anume stare care să-ţi permită să transferi energie bolnavului, nu să te încarci negativ. Câteodată te mai poți încărca şi negativ cu ceva ce se întâmplă prin jur, dar să transmiți această energie pozitivă presupune că tu, ca medic, trebuie să ai şi orele tale de lectură, altceva decât medicină, orele tale de a merge la un spectacol, nu poţi zilnic, dar nu trebuie să eviţi un concert, o sală de teatru sau o expoziţie. Nu se poate fără ele. Parcă nu eşti întreg şi uneori ai în faţa ta persoane deosebite, speciale, culte, trebuie să găsești limbajul comun, să vorbeşti cu ei ca ei să se deschidă. Eu atât am vrut să vă spun. Mi-a crescut tensiunea și ce fac? Trebuie să intri puţin în orizontul acelor oameni care ţi se adresează ca să poți afla cât mai multe și apoi să-i determini să-ți urmeze sfatul. E foarte important. Degeaba scrii pe o bucată de hârtie 50 de indicații, dacă omul a ieșit și dincolo de ușă zice: ”Bun, nu m-a convins!”.

...Ceea ce faci în afara profesiei, a specialității te ajută să nu duci cu tine acasă... ca doctor, e ca și un actor. E foarte important nici să aduci de acasă neajunsurile, micile necazuri uneori mai mici, uneori mai mari, spre bolnav, nici invers, pentru că acasă ai cu totul alt rol. Poţi să ai rolul de soţie şi atâtea. Eu sunt foarte încântată, fericită că am rolul de mamă și de bunică.

Ori, în momentul în care interacționez cu copiii... copiii mei acum sunt adulți, sunt medici și ei, dar am generația a doua, nepoții cu care trebuie să găsesc un subiect comun de discuție. Trebuie să încerc să le transmit câte ceva din experiență, dar într-un mod ca o joacă, nu să fie o obligație. De multe ori ei nici nu știu ce fac eu. Mai află de pe la câte o emisiune. Chiar unul dintre nepoți m-a întrebat o dată când era mai mic: ”Dar tu cine eşti? Cine ești în afară de bunica mea?”. Asta m-a determinat să scriu o carte în care să povestesc puţin ce face bunica în afară de a fi numai bunică.

...A doua meserie a mea, aceea de cadru didactic, îmi este extrem de dragă. A fost și motivul pentru care am vrut de la început să fac învățământ universitar, pentru că am realizat că încercând să explici cuiva, totdeauna trebuie să fii tu în măsura în care să ai limpede ceea ce vrei să le explici…Am citit câte ceva despre Kant... atunci când a intrat la facultate, a spus: ”Am devenit cetățean academic.”. Asta le spun și eu studenţilor: când ați intrat la facultate, ați devenit cetățeni academici, cetățeni ai lumii. Onorați-vă acest statut, indiferent de vârsta și de locul unde vă veți afla.

…Am ajuns membru al Academiei Naționale de Medicină din Franța, întâi membru corespondent. Din 2022 sunt membru titular al Academiei Naționale de Medicină din Franța, între timp membră a Academiei Române. Toate acestea ale Academiei Europene. Am fost visiting professor în Northwestern University în Chicago și iarăși practica universitară, practica pedagogică, m-a inspirat foarte mult, modul în care studenții se învață și se evaluează unii pe alții. Este extrem de important și am adus-o către noi. În momentul în care știi cum să explici studentului pornind de la niște lucruri ce ți se întâmplă, sunt implementate mult mai repede.

...Fiecare om are un mentor, un model. Modelul meu a fost compus din mai mulți. Am încercat ca ceea ce am preluat ca experiență pozitivă alături de personalități medicale din țară și din străinătate, să le aduc să-mi fie aproape în ceea ce eu simt că ar trebui să fac. Primul care mi-a fost model, a fost academicianul Bruckner, tatăl actualului profesor Bruckner, care mi-a deschis mintea de cum poate cineva să explice atât de pe înțelesul unui tânăr student, încât să  înţeleagă, încât să plece de acolo zicând cum de nu a știut asta. Apoi a fost domnul profesor Gherasim, lângă care am stat 20 de ani, începând din etapa de asistent stagiar până la etapa de profesor, atunci când am devenit profesor la Spitalul de Urgență. Îi mulțumesc foarte mult. Din străinătate, aş spune două nume. Profesorul Jean Paul Bounhoure, lângă care am făcut acel stagiu, cu care am rămas într-o relație extrem de apropiată, mi-a îndrumat pașii ulteriori…altul este profesorul Braunwald, de aceeași vârstă cu profesorul Gherasim, care mi-a îndrumat pașii pe calea cercetării foarte mult, lucrând alături de echipa dânsului. Lucrez și acum alături de echipa de la Harvard și căruia îi păstrez la fel o recunoștință deosebită.

...Tot timpul am fost în poziția de om care are de învățat, care are de progresat, care își dorește să fie înconjurată de oameni tineri. Motivul pentru care am pornit și în Academia Română niște proiecte de cercetare, evident cu tinerii alături. Eu sunt în spate numai cu unele idei, dar ei vor face ceea ce plănuiesc eu să facă și să aibă impact în cercetarea românească. Așadar, încă nu am ajuns acolo unde să zic că este timpul să mă odihnesc. Această permanentă autodepășire este pentru mine un motor extraordinar, care mă face să progresez, nu numai în profesia mea, dar ca om.”

***

Foto credit: arhiva emisiunii ”Portret de excelență” - Raluca Amzăr

Echipa emisiunii:

Moderator

•     Mihaela Olaru

Documentarist

•     Giorgiana Şuşurincă - Enache

Jurnalişti

•     Laris Anemarie Bobangă

•     Roxana Ghiţulescu

Producător

•     Raluca Amzăr

***

https://www.facebook.com/TVRCultural

https://www.tvrplus.ro/live/tvr-cultural