A studiat literele, istoria, dreptul şi managementul relaţiilor internaţionale. A urmat cursuri şi stagii de pregătire în jurnalism organizate de Centrul pentru Jurnalism Independent în România, Bulgaria şi Croaţia. Este poet şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova. Poetul și eseistul Mihai Firică a fost invitatul Mihaelei Olaru la „Portret de excelență”, în 25 mai.

Pentru bogata activitatea literară şi jurnalistică a fost distins cu premii acordate de reviste de prestigiu. Casa Regală a României i-a acordat „Medalia Regele Mihai I - pentru loialitate”.

Mai jos, descoperiți câteva declarații relevante din interviul acordat emisiunii „Portret de excelență”:

• Am trăit într-o familie fericită, am crescut într-un mediu care a cultivat cartea, chiar dacă părinții mei nu au fost intelectuali, dar au fost oamenii onești, care mi-au dat nu doar cei șapte ani de acasă, mi-au dat și o serie de valori la care nu am renunțat niciodată.
• Talentul meu cred că vine dinspre bunicul din partea mamei, Dumitru Popa, care scria poezii. A fost un om care a fost urmărit de Securitate, pentru că scria în permanență și nu era un om liniștit.
• Din liceu simțeam că vocația mea este una umanistă, nu de matematică-fizică. Chiuleam și fugeam în biblioteca liceului, unde am descoperit cărțile fabuloase la care nu avusesem acces. Poate nu întâmplător peretele bibliotecii era perete în perete cu clasa mea.
• Nu întâmplător am amintit de acea bibliotecă fabuloasă de istorie și cărți de religie a bunicului meu. Am urmat și mi-am îndeplinit visul de a absolvi Facultatea de Litere - Istorie, o dublă specializare de limba engleză. După aceea, am făcut un master în Managementul Internațional, apoi Facultatea de Drept, pentru că în activitatea mea de jurnalism am considerat că trebuie să am un bagaj de cunoștințe vast, care să mă orienteze. Nu am profesat niciodată, nu mi-am propus să devin avocat sau jurist.
• Avem nevoie, pentru cei tineri, de cultură economică, juridică, culturală. În zona aceasta culturală, avem copii talentați, mă raportez în permanență la ei, pentru că avem nevoie de generații de după noi.
• Am ajuns colaborator la diverse publicații, dar nu marchez cu o bornă acest traseu al meu, deoarece am colaborat cu reviste studențești, reviste școlare și, în mod firesc, a venit și acest debut în ziare. Am colaborat cu foarte multe ziare, dar am și condus unele locale, regionale, chiar am înființat. Nu am făcut presă de scandal, m-am ferit să intru în această zonă. Am ales presa de calitate, chiar dacă era mai dificil să te impui. Niciodată nu am putut să desprind latura aceasta de creator, de scriitor, de activitatea jurnalistică.
• Televiziunea a fost o experiență pur și simplu dificilă la început. Am început la televiziuni locale, după care am colaborat cu TVR cu TVR 3, TVR Craiova, am avut mai multe colaborări cu televiziuni naționale. Experiența aceasta mi-a adus și oportunitatea de a cunoaște nenumărate personalități.
• Mă pot defini, în latura aceasta a literaturii, ca un poet cu experiență. Am multe traduceri și mă consider norocos. Multe dintre poeziile mele sunt traduse în diverse limbi, cele de circulație internațională - franceză, engleză, spaniolă, dar și în limbi mai apropiate de noi, mai puțin frecventate chiar de scriitorii români - albaneză, bulgară, sârbă, dar și în japoneză, chineză sau turcă.
• Sunt un visător, chiar dacă am performat și în zona economică, în anumite momente în zona administrativă.
• Bunicii sunt pentru mine adevărate modele. Dacă bunicul din partea tatălui era un tip pragmatic, adventist de Ziua a Șaptea ca religie și se implica foarte mult în diverse medii, în special economic, dar ajuta foarte multă lume, bunicul din partea mamei scria, citea și a rămas în permanență un îndrăgostit.
• Prima poezie pe care am scris-o ... cred că eram în clasele primare, hai să spunem exerciții, primele frânturi de versuri, primele încercări, dar am fost încurajat de învățătoarea mea și mi-a dat încredere.
• Sunt considerat de către critica literară ca un scriitor care perfecționează în permanență versul său. Nu se vede o anumită ariditate, o anumită căutare a versului, de aceea nici nu cred că pot fi cu ușurință încadrat într-o generație, dar hai să spunem generații biologice, sunt născut în 1970 și considerat nouăzecist, douămiist. Nu îmi place să cred în acele modele care te așează ușor pe un raft al bibliotecii. În permanență ai nevoie de căutare, să te autodefinești ca scriitor, să te autodefinești ca om care caută.
• Chiar dacă provenim din zona aceasta a Balcanilor, din această parte a Europei, încă este o zonă de promovare pentru literatura noastră, de a ne descoperi în plan european, în plan internațional. Literatura română are puternice personalități și în prezent. Nu sunt din cei care consideră că sunt epuizate valorile. Avem generații mai tinere care dau opere consistente. Cred în generațiile care vor veni.
• Am avut onoarea și bucuria de a-l cunoaște pe Maiestatea Sa, nu doar la evenimentele organizate la Palatul Elisabeta, dar și în vizite private, și consider că este cea mai puternică personalitate pe care am cunoscut-o, o personalitate istorică puternică și eu mi l-am asumat ca model de corectitudine politică în adevăratul sens al cuvântului, de promovare a unor valori europene universale, un model de modestie și de generozitate și de răbdare.
• Părinții mei m-au încurajat mereu, erau încântați de cărțile mele, de aparițiile mele în media. Am pentru ei în permanență o raportare, ce ar fi spus dacă aș fi făcut asta sau aia.
• Nu sunt un tip care comunică ușor, nu mi-a fost niciodată lesne să îmi cultiv relațiile, nu sunt un tip care își folosește relațiile sau funcțiile publice sau conjuncturile favorabile, nu am vânat premii, distincții, funcții, pur și simplu, după multă muncă, au venit de la sine.
• Visez la un festival internațional de literatură în Oltenia, așa cum există Festivalul de Literatură la Iași, Timișoara, Cluj, București. Oltenia, în plan literar, poate să ofere surprize foarte multe pentru cei care nu ne cunosc și am deja certitudini, de aceea construiesc acest proiect.
• Un om trebuie să pornească, chiar dacă există o inerție de grup, de foarte multe ori dacă cineva are o idee, are acea sclipire, acea scânteie care luminează, se poate aprinde un întreg univers, se poate aprinde cerul.
• Șansa mea a fost întâlnirea cu literatură și zona aceasta apropiată de religie. M-am putut manifesta, am simțit că mă regăsesc. Este acel echilibru pe care mi l-a oferit de fiecare dată, chiar și atunci când am avut și momente dificile în viață. Deschizând o carte, este imposibil să nu găsești un fragment care te inspiră, te poate salva în momente de cumpănă sau de dezorientare. De multe ori, ești singur și trebuie să iei o decizie radicală. Pur și simplu, o carte te poate inspira.

**** Echipa

Moderatoare: Mihaela Olaru
Producătoare: Raluca Amzăr