Cariera didactică şi ştiinţifică, precum și contribuția domniei sale la dezvoltarea domeniului de informare şi documentare, la informatizarea structurilor info-documentare, inclusiv la promovarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în România este remarcabilă. Este preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România și continuu preocupată de domeniul transformării bibliotecilor în hub-uri de dezvoltare culturală, pentru că rolul bibliotecilor și bibliotecarilor este esențial în societatea actuală.
Vă prezentăm câteva extrase din interviul realizat de av Mihaela Olaru cu prof. univ. dr. ing. DOINA BANCIU:
Sunt trei lucruri pe care le prețuiesc: colaborarea între oameni pentru că altfel nu se poate realiza nimic, corectitudinea, cinstea, modul cinstit de a spune lucrurile și suportul familiei.
prof. univ. dr. ing. DOINA BANCIU, președinte Academia Oamenilor de Știință din România
... Am terminat Facultatea cu mai mult de 50 de ani în urmă și vreau să vă spun că informatică am făcut în toți acești ani. Pe vremea mea, nu puteai să te duci oriunde când terminai Facultatea, ci trebuia acolo unde existau locuri şi unde aveai repartiție guvernamentală. Am terminat a cincea din promoția mea, am ales Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică. Am intrat acolo în 1972 și tot acest Institut am ajuns să-l conduc timp de 15 ani, spre sfârșitul carierei... foarte multă informatică, aceeași informatică, fie la catedră, fie în alte domenii în care a pătruns de-a lungul acestor 50 de ani.
... În familie am crescut cu dragoste față de învățatură, de cunoaștere și față de cărți. Informatică a pătruns peste tot, începând din anii 1975. Îmi amintesc foarte bine că directorul bibliotecii Academiei, profesorul Sahini, împreună cu profesorul Drăgănescu...trebuia să informatizăm biblioteca pentru că apăruse un program cunoscut la vremea respectivă în Franța, de gestionarea informațiilor documentare. Academicianul Drăgănescu, cel care era atunci directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, m-a numit director de proiect, eu fiind la ICI. Informatizarea unei biblioteci să știți că nu este deloc ușor. Gândiți-vă că toate acele cataloage pe care le-ați văzut în sistem tradițional existau în bibliotecă. Nimeni nu se gândea cum să regăsească o carte scrisă de Doina Banciu sau de Adrian Badea sau de Viorel Jinga, căutând după nume. A fost foarte complicat pentru că bibliotecarii erau oameni cu totul speciali, dar deloc formați la vremea aceea pe rigoarea de care este nevoie în informatică. Aceasta a fost prima bibliotecă care s-a gândit la informatizare și am făcut câteva bibliografii. A apărut apoi veșnica concurență cu Biblioteca Națională. S-au adresat tot la ICI și am primit iarăşi sarcina de director de proiect pentru informatizarea Bibliotecii Naționale. A fost un exemplu de muncă foarte frumos, într-o lume foarte frumoasă, care și astăzi este la fel….bibliotecile sunt, într-un fel sau altul, păstrătoare a informației și a informațiilor atât de importante astăzi când vorbim de inteligența artificială. Prima procedură informatică pe care am făcut-o în biblioteci a fost bibliografia națională a tezelor de doctorat. Era ceva cu totul special să faci pe calculator, vorbim de anii 1980. Prima bibliografie pe un calculator a fost făcută în 1964, la The Library of Congress, considerată cea mai mare bibliotecă din lume. După 16 ani, reușeam și noi în România să facem această bibliografie a tezei de doctorat. A urmat apoi bibliografia națională și în sfârșit, celelalte tipuri de sisteme. Nu mai arată deloc sistemele informatice de astăzi cu ceea ce era gândit atunci.
... Sămânța mea cosmică a venit la Câmpulung Muscel, deși părinții mei erau din București. Pentru mine, Câmpulung Muscel are o semnificație aparte…se întâmplase cu vreo 500 de ani în urmă…probabil știți că prima scrisoare în limba română a scris-o boierul Neacșu, la 1521 către Judele Brașovului care era neamț. Pentru că în Câmpulung există o istorie importantă, m-am gândit că această scrisoare în limba română - merită să se discute despre ea și pentru că eram legată de bibliotecă, pentru că informatica însemna din ce în ce mai mult și pentru că nu exista o comuniune între bibliotecari și informaticieni, deși lucrau cu aceleași obiect al muncii, trebuia să existe măcar o dată pe an o întâlnire între acești oameni. Am făcut această manifestare, Slove Muscelene. Este deja al 17-lea an la care au participat de la vicepreședinte al academiei, miniștri, secretari de stat, politicieni, specialiști din informatică și din biblioteci, directori de instituții din toată țara. Exista o anumită dorință a oamenilor de a se întâlni, pentru că foarte multe proiecte au apărut în cele două-trei zile cât dura această manifestare pe care sper să o fac și anul acesta.
... Am întâlnit în cariera mea oameni care nu au avut șansa unei educații din familie și care acum sunt oameni realizați. Firește, școală a contat foarte mult. Din fericire, am făcut parte dintr-o familie care a prețuit învățătura, cinstea. Cel puțin tatăl meu era absolut cunoscut. Cinstea și respectul față de oameni erau tabu, nu se putea discuta altfel decât în termeni de decență și de corectitudine. Și mai ales o unitate de familie. Am avut șansa să nimeresc prin căsătorie, noi ne căsătoream foarte tineri în generația noastră, într-o familie de ardeleni cu ștate vechi, a 3-a sau a 4-a generație de intelectuali, care și ei au prețuit, la fel de mult ca și familia mea, cunoașterea și al doilea lucru foarte important, cred, toleranța. În familia mamei mele, frații bunicii mele, erau ofițeri superiori, unul căsătorit cu o unguroaică, altul cu o nemțoaică. Eu am crescut printre ei, printre aceste doamne speciale și am înțeles ce important este să respecți și să înțelegi că trebuie să fii tolerant şi în relațiile personale și în relațiile cu alți oameni de altă cultură și de altă naționalitate.
... Din păcate, băiatul nu a urmat cariera mea, a urmat cariera soțului meu. Este inginer de automobile…apoi a făcut un masterat în administrație publică, apoi un masterat în limba engleză, un doctorat în domeniul lui de activitate. Nu a avut această pasiune, dar a avut o altă pasiune pe care vă mărturisesc că am detestat-o. Copilul meu este și pilot de raliuri, bineînțeles la sugestia tatălui cu care a mers la karting-uri de mic, apoi la raliuri și a avut succes la clasa lui, a fost de nenumărate ori pe locul întâi, apoi pe locul doi, trei... aștept momentul în care se va opri. Sunt niște pasiuni care sunt transversale carierelor propriu-zise la el, nu pentru că aceasta a fost și cariera și pasiunea reală, dar copiii noștri nu suntem noi și noi trebuie să le respectăm pasiunile. Să știți că băiatul meu activează într-o instituție care lucrează cu avioane, să spunem așa...
… Conexiunile sunt foarte importante și trăim din conexiuni, iar eu, ca și cercetător, știu să lucrez în echipe de tineri, în echipe internaționale. Nu este suficient să muți doar un bit sau un byte, cum spunem noi, este important să ajungi și la om…iar atunci cultura se îmbină foarte bine cu tehnologia și cu noua societate. Ne poziționăm într-o formă în care valorile noastre reale să poată fi promovate prin noile tehnologii. Pandemia prin care am trecut, a arătat că noile tehnologii pot fi un suport pentru cultură. Toate marile teatre din lume au avut repertorii pe care le-a transmis online prin zoom. Marile opere din lume transmise online. Aceasta este partea de umanitate, iar această știință-cultură este foarte importantă.
... Toată lumea vorbește astăzi despre inteligența artificială în toate formele ei: de la robotică, de la căutatul pe internet... Un lucru este clar. Inteligența artificială are nevoie de trei elemente, după opinia mea. În primul rând, un volum foarte mare de date digitale în care trebuie să opereze, al doilea niște algoritmi și apoi putere de calcul foarte mare. De aceea inteligența artificială a izbucnit, pentru că există, acum, în lume, aceste trei elemente: foarte multă informație digitală, oameni capabili care au scris algoritmi buni și performanţi și putere de calcul suficient de mare încât să ruleze repede acești algoritmi și, bineînțeles, comunicațiile pe care le vedeți peste tot și prin care și dumneavoastră transmiteți această emisiune. Dar inteligența artificială este doar artificială. Are lucruri pozitive, pot să mă informez rapid, pot să scriu rapid o lucrare - cum mai fac adesea unii studenți -, pot să am o anumită poziție față de un anumit subiect pe baza inteligenței artificiale, dar decizia este la om. Nu poate inteligența artificială să decidă pentru om, dacă omul nu înțelege - pentru că poți să obții informații total diferite, dacă nu le treci printr-un anumit filtru, care este propriul nostru sistem de gândire, care a fost copiat, dar umanismul lui nu a putut fi trecut în formă tehnică.
***
Foto credit: arhiva emisiunii ”Portret de excelență” - Raluca Amzăr
***
Echipa emisiunii:
Moderator
• Mihaela Olaru
Documentarist
• Giorgiana Şuşurincă - Enache
Jurnalişti
• Laris Anemarie Bobangă
• Roxana Ghiţulescu
Producător
• Raluca Amzăr
