Miercuri, 22 mai, de la ora 22.00, TVR Cultural le-a propus telespectatorilor documentarul-dezbatere „Cine ești tu, Cătălina?”, despre viața Ecaterinei Teodoroiu, prima femeie ofițer a Armatei Române. Documentarul (2020) este semnat de Cornel Mihalache și a fost difuzat pentru prima dată în emisiunea „Dosar România”, la TVR 1.
Alcătuit din documente, fotografii, mărturii, arhive de război, interviuri cu istorici de marcă, documentarul creionează un portret al acestui personaj feminin, „cel mai tragic, dar poate și cel mai fără de pată din istoria noastră”, după cum arăta Cornel Mihalache. Documentarul caută să aducă un răspuns la întrebarea: „Cum s-a format acest mit feminin, aproape singular, în istoria noastră?”
Ecaterina Teodoroiu (1894-1917), supranumită „Eroina de la Jiu”, cercetaşă şi înrolată voluntar în Primul Război Mondial, a murit la Mărășești, în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
În Ordinul de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de colonelul Constantin Pomponiu, la 23 august 1917, se consemna: „În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt „Eroina de la Jiu” și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani.
Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț. Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu, aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția. A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanșe. Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care, în vitejia ei comunicativă, a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”.
