În prima săptămână din luna aprilie, TVR Cultural îi invită pe telespectatori să afle, de la regretatul critic literar Alex Ștefănescu, mai multe despre viețile și operele semnate de Alexandru Philippide, Gabriela Adameșteanu, Mihail Sadoveanu, Fănuș Neagu , Mircea Dinescu și Nicolae Manolescu, precum și despre realismul socialist.

Alexandru Philippide (1859-1933)

• Luni, 1 aprilie, orele 17.50, 23.50; marți, 2 aprilie, ora 11.50

Gabriela Adameșteanu (n. 1942)

• Marți, 2 aprilie, ora 17.50; miercuri, 3 aprilie, ora 11.50

Mihail Sadoveanu (1880-1961)

• Miercuri, 3 aprilie, ora 17.53, 23.45; joi, 4 aprilie, ora 11.50

„M. Sadoveanu era un scriitor întru totul consacrat în perioada de după război, avea un trecut literar glorios, obținuse numeroase premii, era iubit de public și era considerat un scriitor reprezentativ. După război, noile autorități l-au adoptat fără nici un fel de rețineri, a fost copleșit de onoruri, a devenit vicepreședinte al Marii Adunări Naționale, care era o caricatură de Parlament, în 1949, a devenit președinte al Uniunii Scriitorilor și, în 1961, supremă consacrare, din punctul de vedere al celor de atunci, a obținut Premiul pentru Pace dat de Moscova, ceea ce era o recunoaștere cu totul ieșită din comun pentru țările din lagărul comunist.

Nici Mihail Sadoveanu nu a ezitat să fie la înălțimea așteptărilor partidului; a publicat romane  propagandistice - mai ales „Mitrea Cocor”, aplaudat de partid și dat ca exemplu de punere în practică a realismului socialist. Ca o răsplată ultimă, în 1961, când a murit, a fost înmormântat la cimitirul Bellu, lângă mormântul lui Eminescu, un loc privilegiat, unde puteau ajunge doar marii scriitori.

Din punct de vedere psihologic, Mihail Sadoveanu avea o anumită justificare pentru colaborarea sa cu regimul comunist, înainte de război, cărțile sale au fost arse de reprezentanții extremei drepte în piețele publice. Speriat de ce se putea întâmpla, și-a construit o cabană la Bradu-Strâmb, pe Valea Frumoasei, ca să se refugieze; reacția sa este, într-un fel, îndreptățită.

Dacă totuși deplângem ceva este faptul că a plătit scump această afiliere și anume prin degradarea operei sale. Romanul „Mitrea Cocor” nu mai are nimic din frumusețea scrisului sadovenian. Este o falsă literatură, care nu interesează pe nimeni, decât ca obiect de muzeu.

Adevărul este că modul de a scrie al lui Mihail Sadoveanu era cu totul incompatibil cu realismul socialist. Dacă ați observat, toate personajele lui Sadoveanu vorbesc la fel, nu există o diferențiere de limbaj, așa cum există la scriitorii munteni; aceste personaje vorbesc ca Mihail Sadoveanu însuși.

Sadoveanu nu era sensibil la mode, avea o atitudine solemnă și visătoare. Vremurile schimbătoare au trecut pe lângă el ca cețurile pe lângă un munte, tocmai de asta nu i-a stat bine să adopte peste noapte limbajul propagandistic; cum ar fi ca Ștefan cel Mare să laude colhozurile, să-l ridice în slăvi pe Stalin și să-i îndemne pe țărani să renunțe la pământ și să înființeze gospodării agricole colective?

Mihail Sadoveanu a fost considerat un Ștefan cel Mare al literaturii române, dar în privința aceasta nu a fost un Ștefan cel Mare. Și-a primit singur pedeapsa pentru faptul că a aderat la ideologia comunistă, sau pentru că a simulat că aderă, scrisul său a devenit ridicol.

Preocuparea sa aproape exclusivă pentru natură a fost un alt element de incompatibilitate cu realismul socialist. La el, nu oamenii sunt aduși în prim-plan, ci natura. (...) Pe comuniști natura nu îi interesează, au o cecitate față de natură, pe ei îi interesează numai oamenii, pentru că numai asupra lor își pot exercita puterea. Pădurile le taie, munții îi mută sau îi dărâmă, în schimb, cu oamenii este marea lor problemă.

M. Sadoveanu a trebuit, în „Mitrea Cocor”, să simuleze această exclusivitate a interesului față de oameni și față de relațiile dintre ei. El era de fapt un conservator pierdut în reverii și când se prefăcea că propagă ideologia comunistă, semăna, în mod tragic, cu un urs obligat să joace la circ. (...)

„Fantezii răsăritene”, „Nicoară Potcoavă” și „Cântecul Lisavetei”, o lucrare neterminată - sunt operele care s-au strecurat printre maculatura de după război. „Nicoară Potcoavă” merită atenția, este vorba despre o rescriere la maturitate a romanului „Șoimii”, de pe o poziție mult mai nuanțată. Retrăim, prin intermediul lui Sadoveanu, istoria plină de tragism în Moldova, după uciderea lui Ioan Vodă cel Cumplit”, explica criticul literar Alex Ștefănescu.

Realismul socialist

• Joi, 4 aprilie, ora 17.50; 23.45

Fănuș Neagu (1932-2011)

• Vineri, 5 aprilie, ora 11.52; 23.20

Mircea Dinescu (n. 1950)

• Sâmbătă, 6 aprilie, ora 18.50; duminică, 7 aprilie, ora 05.45

Nicolae Manolescu

• Duminică, 7 aprilie, ora 18.50; luni, 8 aprilie, ora 01.20, ora 11.52

Toate edițiile emisiunii „Istoria literaturii române contemporane” sunt disponibile pe TVR+. 

**** În memoria apreciatului critic literar Alex Ștefănescu, TVR Cultural le aduce telespectatorilor o emisiune îndrăgită realizată de omul de cultură, între 2007 și 2009, dedicată literaturii române contemporane.