Duminică, 8 decembrie, de la ora 17:00, într-o noua ediție a emisiunii "Omul şi timpul", jurnalistul Rafael Udrişte, alături de Silvian-Emanuel Man, istoric si jurist vă invită la TVR Cultural la o dezbatere despre instrumentele opresive folosite în timpul dictaturii comuniste.

Procesul politic, ca instrument de constrângere socială, nu a fost o invenție a regimului comunist instaurat în România după 23 august 1944, ci o realitate a tuturor regimurilor comuniste din Europa de est. Pornind de la dezlănţuirea Marii Terori din anii '30 în URSS, numele dat campaniilor de represiune din Uniunea Sovietică de la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu al secolului XX, care a inclus și epurarea partidului comunist, trecând prin procesele politice din statele satelite Moscovei putem să afirmăm fără îndoială că cei judecați erau vinovați doar de delicte de opinie.

Jurnalistul Rafael Udriște și invitatul său, istoricul si juristul Silvian-Emanuel Man ne invită duminică, 8 decembrie, de la ora 17:00, la o nouă ediție „Omul și timpul” în care vom urmări o discuție despre fapte pe care le regăsim în istoria noastră recentă, atrocități, infierări publice  și despre tribunalele poporului ca instrument de asuprire.

În România de după război, tribunalele poporului au fost doar instrumente prin care regimul comunist a putut să își anihileze opozanții. Nimic altceva. Nu erau alcătuite din specialiști, nu respectau legile, nu respectau dreptul la apărare decât formal, dar ce este cel mai grav - aveau verdictele prestabilite. Este greu de reconstituit atmosfera acelor vremuri, astăzi, mai ales pentru aceia dintre noi care am avut privilegiul de a nu le fi trăit direct. Dar dacă citim romanul lui George Orwell, „1984”, putem să experimentăm direct, fie și prin intermediul literaturii, teroarea regimurilor totalitare. Orwell uimește și astăzi prin precizia cu care a descris totalitarismul în toate articulațiile lui.

Poliția gândirii, Ministerul Iubirii, structuri ficționale, cu siguranță, dar care se regăsesc in viață reală a Europei de est imediat după 1945. Sigur, Orwell a avut ca sursă de inspirație „Marea Teroare” din Uniunea Sovietică a anilor 30, dar tocmai asta arată că acel sistem a fost aplicat întocmai și țărilor din lagărul socialist.

George Orwell a fost un vizionar. El vorbea despre procese regizate, de manipularea opiniei publice internaționale, care nu numai că nu a condamnat acestă punere în scenă a justiției, dar nici măcar nu a pus sub semnul echivocului sentințele date de aceste false instanțe.

Ne sună cunoscut, din nefericire. Generația Marii Uniri, spre exemplu, a fost decimată în Republica Populară Română, în această manieră. Partidul, și în cartea lui Orwell, dar și în realitatea țărilor europene intrate în sfera de influență sovietică, are o putere nelimitată, are drept de viață și de moarte asupra cetățenilor, iar justiția nu este decât sursa unui spectacol înfricoșător.

Urmăriți o nouă ediție a emisiunii "Omul şi timpul", duminică, 8 decembrie, de la ora 17:00.

Producător: Ruxandra Ţuchel

Moderator: Rafael Udrişte