Între 6 și 10 noiembrie, „Pastila de artă - Capodopere” le-a prezentat telespectatorilor două icoane din secolul XVIII, din colecția Patriarhiei Române, două tablouri ale lui Nicolae Grigorescu și un autoportret al lui Ioan Andreescu. Emisiunea este difuzată la TVR Cultural de luni până vineri.
Un text de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea emisiunii „Pastila de artă”
„Maica Domnului cu Pruncul”
- Luni, 6 noiembrie, orele 09:55 și 11:55
- Icoană prezentată de preotul Irineu Dogaru, parohul Bisericii Cotroceni
Icoana dateaza din primul sfert al secolului al XVIII-lea și este pictată cu tempera și foița de aur pe maruflaj, având ca suport lemnul de tei.
Dimensiuni: 91 x 67 x 4,5 cm.
Colecția Patriarhiei Române
Proveniența: Biserica „Sf. Gheorghe”, de la Mogoșoaia.
Maica Domnului cu Pruncul este icoana pandant a scenei cu Deisis și era una dintre icoanele împărătești care flancau intrarea în Sfântul Altar. În planul central al compoziției, este reprezentată Maica Domnului, așezată pe un tron bogat decorat, ținându-l pe genunchi, la piept, pe Pruncul Iisus Hristos, care binecuvântează; în spatele jilțului sunt pictați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Ca și în cazul icoanei Deisis, auriul este dominant cromatic, ca simbol al bogăției sufletești și a împărăției cerurilor. Și celelalte culori au semnificații liturgice explicite. Fiecare scenă religioasă se pictează în conformitate cu un cod foarte strict, explicitat pe larg in Erminie. Nici această icoană nu face excepție.
***
„Deisis” – Icoană împărătească ce datează din primul sfert al secolului al XVIII-lea si este pictata cu tempera si foiță de aur pe maruflaj, având ca suport lemnul de tei.
- Marți, 7 noiembrie, ora 11:55
- Icoană prezentată de preotul Irineu Dogaru, parohul Bisericii Cotroceni
Dimensiuni: 92 x 68,5 x 4,5 cm.
Colectia Patriarhiei Române
Proveniența: Biserica „Sf. Gheorghe”, de la Mogoșoaia.
Alături de Maica Domnului cu Pruncul, această icoană împărătească reprezentându-l pe Iisus Împărat și Mare Judecător face parte din catapeteasmă. În planul central al compoziției, este reprezentat Iisus Hristos Mare Arhiereu, stând pe tron și binecuvântând cu mâna dreaptă, iar în mâna stângă ținând Sfânta Evanghelie deschisă. Este flancat, în registrul superior, de Preasfânta Fecioară Maria și de Sfântul Ioan Botezătorul. Culoarea dominantă a icoanei este auriul, ca simbol al împărăției cerurilor și al puterii credinței.
***
Nicolae Grigorescu (1838 – 1907) - „Peisaj”, 1880 - 1890, ulei pe pânză
- Provenienţă: achiziţie
- Miercuri, 8 noiembrie, ora 11:55
- Operă prezentată de dr. Ruxandra Dreptu, istoric de artă
Nicolae Grigorescu sau „pictorul național”, așa cum este el îndeobște cunoscut de toate generațiile de admiratori ai artei românești, este, alături de Ioan Andreescu și Ştefan Luchian, unul dintre fondatorii de marcă ai picturii moderne de la noi. Format la școala impresionismului francez, Nicolae Grigorescu aduce, mai ales prin pictură sa, vioiciunea și inefabilul momentului suspendat.
Punctul de cotitură pe care îl marchează Grigorescu se traducea într-o pictură în care culoarea prelua locul predominat al execuției minuțioase și analitice, promovate de clasicistii academiști, reprezentați la noi de Theodor Aman sau Gheorghe Tattarescu. Ieșirea în peisaj, în diferite momente ale zilei, în diferite anotimpuri și notația fugară, plină de o vervă explozivă de culoare, nemaivăzută până atunci, aveau să marcheze iremediabil întreaga operă a lui Nicolae Grigorescu, făcând mulți discipoli.
Este și cazul „Peisajului”, unul dintre cele câteva expuse la Galeria de Artă Modernă Românească, construit din „impresii” pasagere, mărunte, în tonalități subtile de verde, albastru și alburi grizate, ce alcătuiesc o imagine anonimă, dar atât de familiară, de un pitoresc aparte.
***
Ioan Andreescu (1850 – 1882) - „Autoportret”, 1882, ulei pe pânză
- Joi, 9 noiembrie, orele 11:55 şi 23:50
- Operă prezentată de Cosmin Ungureanu - istoric de artă, muzeograf MNAR
În scurta sa viață, Ioan Andreescu s-a distins ca un creator emblematic al picturii românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Format la Școala de Arte Frumoase, condusă de Theodor Aman, el însuși profesor de desen și caligrafie la Seminarul Episcopal din Buzău, Ioan Andreescu a fost fascinat de experimentele noilor curente din pictura europeană. Viața sa a fost dominată de modestie, discreție, suferință și fervoarea pătimașă cu care se dedică picturii.
„Autoportretul” din Galeria Națională a fost pictat chiar în anul morții sale și a fost ultimul pe care îl realizează. Într-o gamă sobră de negru, brun și alb, Ioan Andreescu privește intens dincolo de ramă. Privirea sa intensă și gravă exprimă suferință trupească și conștiința morții apropiate, dar și împlinirea unui destin artistic, curmat mult prea timpuriu.
***
Nicolae Grigorescu (1838 – 1904) - „Interior breton” (sau „Bretonă lucrând”), 1881 - 1885, ulei pe pânză
- Vineri, 10 noiembrie, ora 11:55
- Operă prezentată de dr. Ruxandra Dreptu, istoric de artă
Paris, Viena sau München erau centrele cele mai căutate de tinerii artiști români dornici de a se forma la o școală artistică serioasă. Dar, dintre toate, Franța - și, mai ales, Parisul - reprezenta, fără îndoială, locul marilor experimente artistice.
La intervenția lui Mihail Kogălniceanu, care îi aprecia fără rezerve calitatea picturii, Nicolae Grigorescu primește o bursă de studii la Paris, unde este coleg cu Renoir, în atelierul lui Sebastien Cornu. Studiul desenului și al compoziției nu-i sunt suficiente, astfel încât se afiliază grupului de artiști ce lucrează în plein-air la Barbizon.
Efectuează multe călătorii în Franța. Lucrează mai ales în Bretagne, la Vitré, dar şi în atelierul său parizian. Aceste călătorii lasă multe urme în opera sa, abordând o tematică în care spiritul locurilor pe unde trece debordează de un pitoresc temperat și o înțelegere caldă a naturii umane.
„Interior breton”, intitulat în unele ocazii și „Bretonă lucrând”, este o lucrare de mici dimensiuni, care ilustrează într-un mod remarcabil calitățile artistice și umane, dar și nivelul la care ajunsese pictura lui Nicolae Grigorescu la acea dată.
