Între 20 și 22 februarie, TVR Cultural le-a adus telespectatorilor poveștile partizanilor, istoria dezertării generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa și povestea lui Ion Rațiu, în cadrul seriei documentare „Reconstituiri” (2008).

Luni, 20 februarie, TVR Cultural a difuzat episodul 11 al seriei „Reconstituiri” - „Partizanii libertății”, care spune povestea grupului „Haiducii Muscelului”, partizanii care au rezistat cel mai mult în munți, luptând cu comuniștii.

Grupul condus de Toma Arnăuţoiu, locotenent în Armata Română și membru al PNȚ, în care au intrat și Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, iar ulterior şi Ion Marinescu, a rezistat din 1949 până în 1958, luptând cu Securitatea.

Partizanii au reușit să rămână în clandestinitate până în mai 1958, când ultimii membri ai grupului au fost prinși, după ce au fost trădați.

Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă.

În noaptea de 18 iulie 1959, conducătorii grupului „Haiducii Muscelului”, care au acționat timp de 10 ani în Munții Făgăraș, frații Petre și Toma Arnăuțoiu, au fost executați în Penitenciarul Jilava, împreună cu ceilalți membri ai grupului, condamnați la moarte prin sentințele 107 și 108 din 19 mai 1959 și 119 și 4 iunie 1959 ale Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti.

Maria Plop, singura femeie care a rezistat în grup din 1949 până în 1958, a fost prinsă împreună cu fetița ei și a lui Toma Arnăuțoiu, Ioana, fiind capturate de trupele de Securitate la 20 mai 1958. Au fost duse la Securitatea din Pitești, unde Maria a fost anchetată timp de mai multe luni. Maria Plop a murit în 1962, într-o celulă a închisorii Miercurea Ciuc. Ioana a fost plasată într-un orfelinat și a aflat cine sunt părinții săi adevărați abia după Revoluție.

CITIȚI ȘI DESPRE CELELALTE EPISOADE DIN SERIA „RECONSTITUIRI”: PORTRETUL LUI CONSTANTIN TICU DUMITRESCU ȘI PROCESUL SCRIITORILOR GERMANI

EXECUȚIA LUI IOAN PETRU CULIANU ȘI INTERZICEREA FILMULUI „FALEZE DE NISIP”

Marți, 21 februarie, a difuzat cel de-al 12-lea episod din documentarul „Reconstituiri” - „Un general din Est”, Ion Mihai Pacepa, generalul de Securitate care a dezertat în SUA.

Generalul Ion Mihai Pacepa (1928-2021) a fost încadrat ca locotenent în Securitate, după patru ani devenind șef al Direcției a IV-a de contraspionaj. Din ianuarie 1956, şef al rezidenţei de spionaj din RFG. A fost prim-adjunct al directorului DIE între anii 1966 şi 1972. A fost numit consilierul lui Ceauşescu pentru securitate şi dezvoltare tehnologică, funcţie pe care a deţinut-o din 1972 până în iulie 1978. În acelaşi timp, a fost secretar de stat la Ministerul de Interne – Consiliul Securităţii Statului.

În iulie 1978, aflându-se în Germania Federală, Ion Mihai Pacepa a solicitat azil politic preşedintelui SUA Jimmy Carter, iar la 28 iulie un avion militar american l-a adus la Washington. La acea dată, era şef al Casei Prezidenţiale a României. A fost şi continuă să fie cel mai înalt oficial din blocul sovietic care a cerut azil politic într-o ţară NATO. În următorii zece ani, generalul Pacepa a colaborat cu guvernul SUA în diferite operaţiuni împotriva serviciilor de spionaj ale blocului sovietic.

În noiembrie 1987, generalul Pacepa a publicat în SUA „Orizonturi roşii”, în care a descris viaţa la curtea unui dictator comunist.

Miercuri, 22 februarie, de la ora 12.00, TVR Cultural a difuzat cel de-al 13-lea episod al seriei „Reconstituiri”, „Domnul cu papion”, care prezintă povestea lui Ion Rațiu.

În decembrie 1990, Ion Raţiu s-a întors în țară după 50 de ani de exil. Era cunoscut pentru acţinile sale curajoase în sprijinul rezistenţilor anticomunişti din Europa de Est. Avea o educaţie solidă, o experienţă politică britanică, rădăcini în istorie şi o avere care îl desemnau să fie unul dintre liderii perioadei de tranziţie.

A plecat din țară în 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea la alianța cu Occidentul. A rămas în Anglia și după întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, la cererea lui Iuliu Maniu.

În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi, care milita pentru restaurarea democrației în România.

După Revoluție, a participat la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat la alegerile din 20 mai 1990, fără succes, însă. În 25 iunie 1992, PNȚCD l-a propus candidat la alegerile prezidențiale, ulterior schimbându-și preferința în favoarea lui Emil Constantinescu.

Ion Rațiu a murit în anul 2000.