În ultima săptămână a anului 2023, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori să urmărească comedia romantică „Luminile Crăciunului”, drama „Parking”, în regia lui Tudor Giurgiu, și celebra comedie „Secretul lui Bachus”.

În ziua de Crăciun, de la ora 22.10, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori la comedia romantică „Luminile Crăciunului” („The Christmas Temp”, SUA, 2019), în regia lui Bill Corcoran, cu Sara Canning, Robin Dunne și Julian Richings.

Hazel (Sara Canning, cunoscută mai ales pentru rolul „Jenna” din „Jurnalele vampirilor”), o tânără artistă aflată într-o criză de inspiraţie, şi Jonah (Robin Dunne), un tânăr manager care vrea să-şi impresioneze şeful, îşi unesc forţele pentru a crea un decor memorabil de Crăciun în holul unui hotel de lux.

Sursă imagine: Rotten Tomatoes

***

Joi, 28 decembrie, de la ora 22.00, TVR Cultural le-a adus telespectatorilor pelicula „Parking” (2019), pe care regizorul Tudor Giurgiu îl descrie, într-un interviu pentru Institutul Cervantes, drept „o poezie a nopții”.

„Adrian, un poet din Sângeorz-Băi, emigrează ilegal în Spania anului 2002. Ajuns în Cordoba, se angajează paznic de noapte într-un parc auto, iar existența lui pendulează între imposibila poveste de dragoste cu o cântăreață spaniolă și dorul de casă și de familie. Călătoria lui în căutarea marii iubiri se va transforma într-o poveste surprinzătoare, sensibilă și plină de provocări”, este prezentarea filmului, pe canalul distribuitorului Transilvania Film.

Mihai Smarandache în „Parking”. Sursă imagine: Facebook „Parking”

„Parking” este inspirat din romanul „Apropierea”, de Marin Mălaicu-Hondrari.

În rolurile principale: Mihai Smarandache, Belen Cuesta, Ariadna Gil, Luis Bermejo, Carmen Florescu, Eric Frances, Manuel Bandera

Filmul a primit Premiul pentru regie „Lucian Pintilie”, în cadrul Galei Premiilor UCIN.

Mihai Smarandache și Belen Cuesta. Sursă imagine: Facebook „Parking”

„Până la aceste critici (pozitive din presa spaniolă, n.r.), vedeam filmul ca pe un hibrid ciudat, al nimănui cumva, un film românesc, dar cu poveste spaniolă, vorbită în spaniolă, mă gândeam că publicul român nu se va regăsi în ea, nefiind ceva din universul nostru imediat de preocupări. În plus, o poveste despre un poet. La fel, în Spania mi se părea că nu o să intereseze, personajul fiind un român cu o istorie și cu o poveste de viață diferite de cele cu care sunt ei obișnuiți. Dar uite că m-am înșelat.

Cineva scria că e un film făcut ca de un spaniol, dar despre o lume a marginalilor, mici povești de viață din periferii, pe care ei nu prea au văzut-o în cinemaul lor. M-au bucurat curiozitatea lor, faptul că au văzut o latură diferită a emigrantului, imaginea lui nefiind construită cu pedala pe același tip de realism pe care l-au făcut alții mult mai bine înainte, și special am evitat zona aceasta.

Cei care sunt mai aproape de poezie, de lumea asta impregnată de magie, fantastică pe care am vrut să o redau, au apreciat și nivelul acesta”, explica Tudor Giurgiu, într-un interviu publicat pe blogul Institutului Cervantes.

Sursă imagine: Facebook „Parking”

Sursă imagine: Facebook „Parking”

***

Sâmbătă, 30 decembrie, de la ora 11.00, TVR Cultural le aduce micilor telespectatori „Veronica se întoarce” (1973), cu Lulu Mihăescu, Dem Rădulescu, Margareta Pâslaru, Violeta Andrei, George Mihăiță, Vasilica Tastaman, Florian Pittiș, Mihai Stan, Mihaela Istrate, Angela Moldovan.

„Fugind în pădure să-și salveze rățușca furată de coana Vulpe (Vasilica Tastaman), Veronica (Lulu Mihăescu) dă de Greiere (Florian Pittiș), de Împărăteasa furnicilor (Margareta Pâslaru) și de periculosul motan Dănilă (Dem Rădulescu) care intonează, ca toți ceilalți, refrenele lui Temistocle Popa”, explica Tudor Caranfil, în „Dicţionar Subiectiv al Realizărilor Filmului Românesc" (Polirom, 2002).

CITIȚI ȘI: CANDOARE ŞI DUIOŞIE ÎN FILME ŞI SPECTACOLE PENTRU COPII. DE CRĂCIUN, LA TVR 1 ŞI TVR CULTURAL

Veronica și Vulpea - Vasilica Tastaman. Sursă foto: cinemagia.ro

Regizoarea Elisabeta Bostan, vorbind despre „Veronica”, declara, într-un interviu din anul 1972: „Sunt patru ani de când vreau să fac un film muzical pentru copii, un film dansat, cântat, jucat, un spectacol total deci. Simţeam eu că un asemenea film ar fi foarte binevenit. Acum îl realizez — şi dovada că nu m-am înşelat, că am simţit bine încotro merge gustul spectatorului, este că, între timp, s-a făcut „Mary Poppins ... Pentru că această dorinţă, de a veni în întâmpinarea publicului, există pretutindeni în lume.

Ideile se nasc pe toate meridianele în acelaşi timp. Totul e cine apucă să le realizeze primul ... şi, poate că succesul depinde şi de această «prindere a trenului», a momentului psihologic, în speţă. lată de ce cred că nu e bine să întârziem punerea în aplicare a planurilor noastre. Ideile, proiectele, scenariile chiar îşi pierd sensul dacă întârzie prea multă vreme în capul nostru sau pe masa de lucru. Rostul lor e să devină filme şi să fie arătate publicului. Să pună în circulaţie ideile unui moment. Filmele din capul nostru, oricât ar fi de frumoase, devin inutile fără această confruntare cu publicul”.

„Veronica se întoarce”. Sursă afiș: cinemagia.ro

***

În noaptea dintre ani, la ora 01.41, TVR Cultural difuzează comedia „Secretul lui Bachus” (România, 1983), în regia lui Geo Saizescu, cu un scenariu semnat de Titus Popovici. Din distribuție au făcut parte: Ştefan Mihăilescu Brăila, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu.

„Victor, un ziarist incisiv, descoperă o serie de nereguli într-o întreprindere agricolă de stat. Investigaţiile sale vor scoate la iveală escrocheriile comise de către gestionarul unui depozit de vinuri, poreclit Bachus. Deşi sprijinit de o adevărată reţea de acoliţi, Bachus nu se va putea feri la nesfârşit de braţul justiţiei”, potrivit sinopsisului.

„Scenariul filmului este inspirat de un caz celebru în epocă, acela al rețelei de contrabandă de vin patronată de Gheorghe Ștefănescu. Administrator al unui depozit de vinuri din București de pe lângă Podul Basarab, acesta organizase în anii ’70 o adevărată filieră de distribuție ilegală de vinuri contrafăcute, cu ramificații în structurile partidului și chiar ale Securităţii. Prins în august 1978, Ştefănescu este executat trei ani mai târziu.

Subiectul era încă proaspăt în mentalul colectiv, iar în lipsa unor informaţii oficiale, în jurul lui se brodase o adevărată mitologie paralelă. Implicarea unor ofiţeri de Securitate şi de Miliţie în tenebroasa afacere Ştefănescu a făcut ca proiectul cinematografic să fie atent monitorizat. O notă informativă din mai 1983 atrage atenția asupra problemelor sensibile ridicate de scenariu și subliniază că deși a întâmpinat o serioasă opoziție din partea unor factori politici, filmul este în cele din urmă realizat grație intervenției lui Titus Popovici, membru CC al PCR de-a lungul întregii perioade ceaușiste (și scenarist al multor filme propagandistice ale regimului comunist, n.r.)”, explică istoricul Bogdan Jitea, într-o analiză publicată pe blogul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului (IICCMER).

Ștefan Mihăilescu-Brăila și Sebastian Papaiani, în „Secretul lui Bachus”. Sursă: Aarc.ro

„Periculoasa încărcătură politică a afacerii Ștefănescu este dezamorsată prin aruncarea subiectului în deriziunea satirei și anecdoticului. Filmul denunță „elementele descompuse moral” implicate în această afacere de contrabandă, care sunt descrise în tuşe parodice și într‑o manieră maniheistă. Nea Bachus, personajul în cheie al lui Ştefănescu, interpretat magistral de Ştefan Mihăilescu‑Brăila în penultimul şi poate cel mai mare rol al carierei, este un escroc fără scrupule, înconjurat de o cohortă de paraziți. Titus Popovici rezolvă dilema realității acestei rețele de corupție în România socialistă prezentând-o ca fiind o excrescență străină, netipică. (...) Îl contrapune lui Bachus pe ziaristul justițiar Mirea (Emil Hossu), cel care demască întreaga afacere și care colaborează exemplar cu organele de Miliție. Deși implicarea unor cadre ale Ministerului de Interne în protejarea rețelei Ștefănescu era de notorietate, realizatorii filmului au grijă să oculteze acest aspect și să prezinte Miliția dincolo de orice suspiciune”, mai explică Bogdan Jitea.

„În ciuda sau poate tocmai datorită acestor stridențe, „Secretul lui Bachus” a fost foarte bine primit de către spectatorii români, pentru care satirizarea oficialităților, chiar și în limitele controlate de propaganda regimului, a reprezentat un debușeu inedit al frustrărilor acumulate într-o societate în care realitatea libertății de exprimare se afla la antipodul celei din universul ficțional al filmului”, concluzionează expertul IICCMER, în analiza citată. Puteți citi analiza integrală aici.

Ștefan Mihăilescu-Brăila. Sursă: Aarc.ro