Între 13 și 17 noiembrie, TVR Cultural a redifuzat dialogurile memorabile ale lui Horia Roman Patapievici cu fizicianul Basarab Nicolescu, jurnalistul Andrei Postelnicu (care a decedat prematur la 36 de ani, într-un accident de avion), regizorul Cristian Mungiu, scriitorul Mircea Mihăieș și istoricul de artă Ruxandra Dreptu.

Emisiunea „Înapoi la argument” este difuzată la TVR Cultural de luni până vineri, de la ora 11.00.

Fizicianul Basarab Nicolescu (ediție din 2010)

• Luni, 13 noiembrie, ora 11.00

Horia Roman Patapievici și cunoscutul fizician și filosof franco-român Barasab Nicolescu, considerat părintele transdisciplinarităţii, s-au întâlnit în 2010. Cei doi au argumentat, depistat și demonstrat că această nouă disciplină, are cel puțin trei niveluri: „transdisciplinaritatea este o epistemologie, o ontologie, dar este și o teologie”.

Basarab Nicolescu (n.1942) este fondator al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires) și președinte de onoare, din 2019, și membru de onoare al Academiei Române, din anul 2001.

Este profesor asociat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

Este co-fondator (1991), împreună cu René Berger, al Grupului UNESCO de reflecție asupra transdisciplinarității, format din 16 personalități ale lumii științifice și culturale.

În anul 1973, a introdus, în colaborare cu fizicianul polonez Leszek Lukaszuk (1938-2007) și pe baza teoremelor asimptotice, un nou concept, „Odderon”, care, mai târziu, a fost confirmat în Cromodinamica cuantică (QCD) și a deschis un nou domeniu în fizica interacțiunii puternice. În anul 2018, echipa TOTEM de la Large Hadron Collider (LHC) CERN a descoperit dovezile experimentale pentru conceptul teoretic Odderon.

A scris, între altele, „Știința, sensul și evoluția. Eseu asupra lui Jacob Boehme”, răsplătit cu Premiul Scriitorilor, în 1992, L’Homme et le sens de l’Univers. Essai sur Jacob Boehme” (Premiul Benjamin Franklin, SUA, 1992, pentru cea mai buna carte de istorie), „Nous, la particule et le monde (1993, lucrare premiata de Academia Franceză). În limba română, a fost tradus la Polirom, cu „Noi, particula si lumea” și „Transdisciplinaritatea. Manifest”.

***

Jurnalistul Andrei Postelnicu (1978-2014) - ediție din 2008

• Marți, 14 noiembrie, ora 11.00
• Ediție in memoriam

„România a adoptat o practică jurnalistică mai des întâlnită în lumea latină: un jurnalism un pic de frondă. Jurnalismul care delimitează foarte clar opinia de informație este prin definiție un pic mai sec, un pic mai laconic, un jurnalism întâlnit des în lumea anglo-saxonă”, spunea jurnalistul Andrei Postelnicu, în 2008, la emisiunea „Înapoi la argument”.

A fost considerat unul dintre jurnaliștii români care au practicat meseria la cel mai înalt nivel, s-a aflat în 2004 pe lista celor mai influenți jurnaliști de business cu vârsta sub 30 de ani. Cu un parcurs profesional fulminant, Andrei Postelnicu a fost reporter la prestigioasa publicație Financial Times și a colaborat și cu Bloomberg News, BBC, RFI, Foreign Policy şi Newsweek.

În februarie 2014, a dispărut în largul coastelor Floridei, cu avionul de mici dimensiuni pe care îl pilota. În 2015, autoritățile americane au găsit fragmente de oase pe o plajă din Florida, rezultând în urma testelor ADN că îi aparțineau lui Postelnicu.

Sursă foto: kathrynsreport.com

***

Regizorul Cristian Mungiu - ediție din 2008

• Miercuri, 15 noiembrie, ora 11.00

Este suficient să spui „4.3.2” și poveștile încep. Despre scenariu, actori, regizor, despre idei și concepții regizorale, despre amintiri, „despre câtă putere ai să îi vorbești omului despre o chestiune la care el refuză să se gândească pentru că îi e mai comod”. Despre cum s-a născut un film care a primit, în 2007, premiul Palme d’Or la cea de a 60-a ediție a Festivalului de la Cannes, dar și despre amănunte de culise din timpul filmărilor sau de la nenumăratele festivaluri la care a participat, Horia Roman Patapievici a vorbit, în 2008, cu regizorul, scenaristul și producătorul Cristian Mungiu.

Cel mai recent film al reputatului cineast este „R.M.N”, lansat în 2022, iar anul acesta regizorul a publicat volumul de amintiri „Tania Ionașcu, bunica mea - O biografie basarabeană”, o carte care evocă Basarabia de dinaintea invaziei sovietice.

CITIȚI ȘI: DESTINUL FAMILIEI REGIZORULUI CRISTIAN MUNGIU, SCHIMBAT DE ISTORIE ÎNTR-O SINGURĂ ZI | VIDEO

***

Scriitorul Mircea Mihăieș (ediție din 2011)

• Joi, 16 noiembrie, ora 11.00

Scriitorul și criticul literar Mircea Mihăieș a fost invitatul lui Horia Roman Patapievici, în 2011, pentru a vorbi despre volumul „O nouă istorie literară a Americii”, apărut în 2009.

Premiat pentru proză și critică, Mircea Mihăieș (n.1954) a fost desemnat, în 2016, scriitorul anului pentru volumul „Ulysses 732”, de către Uniunea Scriitorilor din România. Mihăieș este autorul unei trilogii de aproape 3.000 de pagini despre opera scriitorului irlandez James Joyce, el explicând, într-un interviu la Radio România Cultural, că a vrut să scrie „o carte simplă despre una complicată”.

Mircea Mihăieș este scriitor, eseist, critic literar și profesor la Universitatea de Vest Timișoara.

Citiți alte două dialoguri între H.R. Patapievici și Mircea Mihăieș, de la „Înapoi la argument”, redifuzate de TVR în 2 și 3 noiembrie, aici.

***

Ruxandra Dreptu - istoric de artă (ediție din 2009)

• Vineri, 17 noiembrie, ora 11.00

Ruxandra Dreptu, istoric de artă, a publicat numeroase studii, articole și monografii despre artiști reprezentativi ai artei moderne românești.

Invitată în 2009 la „Înapoi la argument”, cunoscuta expertă a vorbit despre creația unui artist care nu a expus în țară, ci a avut expoziții în Germania, Franța sau Statele Unite ale Americii: Ioan Dreptu, soțul ei. Un artist complex, căruia nu îi plăceau tiparele, care a murit în anul 2008.

Ioan Dreptu a ales să-și exprime revolta în fața regimului comunist, expunând, din acest motiv, doar în afara României.

„Ioan Dreptu (1944-2008) a studiat pictura între anii 1963-1969 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.

Datorită măiestriei sale în reprezentarea realității, ar fi putut deveni un artist de succes al regimului comunist, însă practica sa artistică a mers contra propagandei oficiale. A realizat pictura murală a bisericilor din satele Robaia (Călimănești) și Copalnic-Mănăștur (Maramureș), pe care le-a pictat cu devotament din 1970 până în 1989. Prin limbajul său artistic personal, suprarealist, marginalitatea sa artistică s-a manifestat tot mai clar, în spatele izolării.

Înainte de 1989, lucrările lui Ioan Dreptu erau printre puținele manifestări de revoltă din arta românească; cuprindeau imagini cu Stalin decapitat, garduri de sârmă ghimpată, mese de tortură, proteze, secera și ciocanul, Sfântul Gheorghe în descompunere ucigând balauri banali etc. Din picturile sale transpare o pleiadă de forme contorsionate încărcate de simboluri care, în pofida unui manierism sarcastic și a nostalgiei elitiste, reușesc să emane un strigăt de protest”, nota Erwin Kessler, conform ICR.