Între 18 și 24  septembrie, TVR Cultural a redifuzat dialogurile lui Horia Roman Patapievici cu regretații regizori Alexandru Darie și Radu Gabrea, scriitoarea Doina Jela, filosoful Gabriel Liiceanu și criticul literar Dan C. Mihăilescu.

Emisiunea „Înapoi la argument” este difuzată la TVR Cultural de luni până vineri, de la ora 11.00.

Alexandru (Ducu) Darie - ediție în memoriam (2006)

• Luni, 18 septembrie, ora 11.00

Alexandru (Ducu) Darie (1959-2019), fiul lui Iurie Darie și al Consuelei Roșu, a fost, din 2002, director al Teatrului Bulandra. A început să se bucure de apreciere internațională începând cu 1991, după montarea spectacolului „Visul unei nopți de vară”. Atunci, The Guardian nota că montarea sa este cea mai bună, după cea semnată de Peter Brook.

Şi-a petrecut viaţa în teatru de la vârsta de trei ani. De la 14 ani şi-a dorit să fie regizor. A fost asistentul lui Dinu Cernescu şi a învăţat meserie de la David Esrig, Gheorghe Harag şi Lucian Giurchescu.

„Alexandru Darie – un regizor de mare forță, s-a impus în peisajul teatral contemporan, înscriindu-se definitiv în galeria marilor personalităţi ale teatrului universal. A terminat Academia de Teatru şi Film în 1983, montând apoi în numeroase teatre din Bucureşti şi din ţară, iar din 1992 a fost regizor rezident în Teatrul Bulandra. Consacrarea lui a avut loc o dată cu spectacolul Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, pe care ziarul The Guardian l-a considerat cea mai bună montare de la spectacolul cu acelaşi nume, semnat de Peter Brook. Spectacolul a fost nominalizat printre primele 20 de producţii cu Visul unei nopţi de vară din lume.

A regizat operă și a fost creatorul concertului dedicat intrării în noul mileniu. Din 2002 Alexandru Darie a condus Teatrul Bulandra, conferindu-i acestuia un statut unic: un teatru cu artişti de elită şi cu o traiectorie profund europeană”, menționează necrologul publicat de Teatrul Bulandra.

Regizorul Radu Gabrea (ediție din 2010)

• Marți, 19 septembrie, ora 11.00

Discuția dintre Horia Roman Patapievici și Radu Gabrea a pornit de la pelicula „Călătoria lui Gruber”, care vorbește despre Pogromul de la Iași, din 1941.

„Ca regizor în formare, modelul meu a fost Andrej Wajda. a rămas şi azi reperul meu esenţial în istoria filmului. De aici interesul meu pentru legătura între individ şi istorie în toate, repet, în aproape toate filmele mele. De aici şi interesul meu pentru o perioadă a istoriei României, pentru adevăruri ascunse şi sistematic deformate. Pogromul de la Iaşi este un model exemplar al acestui caz”, spunea regizorul despre „Călătoria lui Gruber”, într-un interviu din 2009, pe care i l-a acordat criticului de film Alex. Leo Șerban.

Radu Gabrea (1937-2017) s-a ciocnit de două ori cu regimul comunist, reușind să emigreze în Germania în 1975. În 1956, a fost închis nouă luni, pentru intenția lui de a participa, alături de alți studenți, la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria. După ce a ieșit din închisoare, a absolvit Facultatea de Construcții, apoi s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București. A debutat în cinematografie cu lungmetrajul „Prea mic pentru un război atât de mare”, după un scenariu de D.R. Popescu, premiat la Festivalul de la Locarno și selectat la Cannes. A realizat primul serial TV din România, în 1970: „Urmărirea”.

Cea de-a doua sa ciocnire cu regimul comunist are loc în 1974, când filmul său, „Dincolo de nisipuri”, după cartea lui Fănuș Neagu, „Îngerul a strigat”, este oprit de Nicolae Ceaușescu. După acest episod, a reușit să emigreze în Germania, țara de unde era mama sa.

Între filmele cele mai importante pe care le realizează în exil, se numără „Nu te teme, Iacob”, după nuvela „O făclie de Paște”, a lui I.L. Caragiale, și „Un bărbat ca Eva”, inspirat de viața regizorului german Rainer Werner Fassbinder. În 1994, a revenit pe ecranele românești, cu o coproducție România-Franța-Germania, „Rosenemil - O tragică iubire”, la al cărei casting și-a cunoscut viitoarea soție, pe Victoria Cociaș. În 2008, a realizat „Cocoșul decapitat”, apoi „Călătoria lui Gruber”. Ultimul său film, din 2016, a fost „Împărăteasa roșie. Viața și aventurile Anei Pauker”.

În 2002, a fost decorat de președintele României cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, iar în 2011 a fost decorat de ambsadorul Germaniei, care a apreciat că „prin intermediul filmelor, aţi contribuit la depăşirea şi asumarea trecutului de către noi toţi”.

Doina Jela - scriitoare (ediție din 2008)

• Miercuri, 20 septembrie, ora 11.00

„Afacerea Meditația Transcendentală”, scrisă de Doina Jela în colaborare cu Cătălin Strat și Mihai Albu (Humanitas, 2005), este volumul care a stat la baza dialogului dintre Doina Jela și Horia Roman Patapievici, din anul 2008.

„Autoare a mai multor cărți care au făcut vâlvă”, așa cum afirma gazda emisiunii în 2008, „pentru că au răsucit un cuțit ascuțit în rana produsă în noi de regimul comunist”, Doina Jela (n.1951) este prozatoare, eseistă, editoare și jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Cartea ei, „Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar”, a fost ecranizată de Lucian Pintilie cu subtitlul „După-amiaza unui torționar”. Filmul a fost nominalizat la Leul de Aur.

Din opera sa, amintim și: „Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste”, „O sută de zile cu Monica Lovinescu”, „Ungaria 56. Revolta minților și sfârșitul mitului comunist”, scrisă în colaborare cu Vladimir Tismăneanu, „Telejurnalul de noapte” și „Pe cont propriu”.

Gabriel Liiceanu - filosof (ediție din 2011)

• Joi, 21 septembrie, ora 11.00

Tema dialogului dintre Gabriel Liiceanu și H.R. Patapievici din 2011 a fost opera filosofului Alexandru Dragomir, publicată postum în anii 2000 la editura Humanitas.

Alexandru Dragomir (1916-2002) a plecat, la finele anilor 1930, în Germania, pentru a-și da doctoratul în filosofie cu Martin Heidegger. Rechemat în țară, a fost trimis pe front, iar, după 1948, a devenit un filosof clandestin, nefiind cunoscut decât într-un cerc restrâns. A murit fără să fi publicat vreodată.

„Caietele Dragomir” au fost găsite după decesul său și au fost publicate în anii 2000: „Crase banalități metafizice”, „Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice”, „Caietele timpului”, „Semințe” și „meditații despre epoca modernă”.

Gabriel Liiceanu (n.1942), filosof, scriitor și discipol al lui Constantin Noica. Autor al lucrării „Jurnalul de la Păltiniș” (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor 1980: oamenii stăteau la cozi la librării, unde cartea se vindea „pe sub mână”, iar apoi se împrumuta doar prietenilor de încredere. Scrierile sale au devenit repere, iar participările sale, după 1989, la diverse dezbateri publice, au făcut ca personalitatea sa să fie respectată, dar, în același timp, și criticată.

Dan C. Mihăilescu - critic literar (ediție din 2011)

• Vineri, 22 septembrie, ora 11.00

TVR Cultural redifuzează un dialog al lui Dan C. Mihăilescu din 2011 cu Horia Roman Patapievici, pe marginea volumului „Oare chiar m-am întors de la Athos?”, pe care criticul literar îl publicase în acel an.

Dan C. Mihăilescu a publicat volume de eseuri despre Eminescu, Caragiale, Cioran, Blaga, generaţia ’27, literatura română în postceauşism. A făcut gazetărie aproape patruzeci de ani, a fost cercetător ştiinţific, a condus reviste și a semnat numeroase traduceri. A realizat, timp de 15 ani, emisiunea „Omul care aduce cartea”, la ProTv.

În 2014, a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor. Cea mai recentă carte a sa, din 2019, se numește „Podul cu vechituri”. Îi puteți citi blogul aici.

<div class="video-container"><iframe width="817" height="460" src="https://www.youtube-nocookie.com/embed/AfGY_bC-uKo?si=tW2xYYp3sxoAUoID" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen></iframe></div>