TVR Cultural a difuzat, sâmbătă, 10 iunie, de la ora 13.30, primul episod al seriei documentare „Pericol biologic”, despre unul dintre cele mai cumplite lagăre din arhipelagul concentraţionar comunist, Periprava.
„Încet-încet, la Periprava a fost scoasă la suprafață o necropolă a victimelor comuniste. Sunt morți fără cruce, uneori îngropați sumar sau dezbrăcați. Alteori, familia a venit noaptea și a recuperat trupul soțului sau al tatălui pentru a-l înmormânta cu demnitate. Așa că, uneori, un sicriu gol (asta în cazul puținilor deținuți înmormântați astfel) poate fi un semn bun: că nu toți morții de aici și-au pierdut numele și demnitatea postumă, că rudele nu și-au pierdut memoria, că unii gardieni le-au spus unde se află trupul și au închis ochii să nu vadă când îl recuperează”, se spune în seria documentară „Pericol biologic”, o nouă pagină „Adevăr şi Curaj”.
Realizatorul Rafael Udrişte a invitat telespectatorii TVR Cultural la o dezbatere despre unul dintre cele mai cumplite lagăre din arhipelagul concentraţionar comunist, Periprava. Invitaţii ediţiei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, istoricul Constantin Vasilescu, pr. protos. Andrei Tudor, starețul mănăstirii Dervent, Constanța, Alexandru Munteanu, jurnalist TVR şi istoricul Marius Oprea au vorbit despre lagărul morții, condus de torționarul comunist Ion Ficior, unde sute de oameni şi-au găsit sfârşitul în anii negrii ai comunismului, închiși într-o colonie de muncă de exterminare.
Lagărul morţii
Cândva o colonie genoveză, Periprava este acum o mică așezare în judeţul Tulcea, într-un loc izolat al Deltei şi cu renumele de lagărul morții. Aici, închiși într-o colonie de muncă, unitate care însemna de fapt un lagăr de muncă forțată în care alimentația, norma de muncă şi condițiile, alături de bătaie, tortură şi lipsa tratamentului medical au avut rolul de a extermina deţinuţii, majoritatea deținuți politici, arestați ca dușmani ai poporului. Acuzați de uneltire împotriva ordinii sociale, ei au fost trimiși la tăiat stuf şi să construiască un dig de pământ care să protejeze zona împotriva inundațiilor. Digul este în picioare şi astăzi.
În urma lor, au rămas mai multe gropi comune la marginea unui cimitir. Băgaţi în pământ doar în câteva scânduri de lemn ori în rogojini de stuf, legate cu sârmă, numele lor sunt consemnate într-o listă cu morții coloniei de muncă de la Periprava.
„Pericol biologic”
Investigațiile s-au desfășurat sub auspiciile „Asociației Foștilor Deținuți Politici”, după ce în anii 2013 și 2015-2019 au fost efectuate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). O muncă migăloasă pentru identificarea gropilor comune în care au fost puşi deţinuţii politici, de descoperirea a oaselor neidentificate şi punerea lor în cutii pe care scria „Pericol biologic”.
De-a lungul anilor, au fost descoperite 59 de morminte. Cimitirul lipovenesc de-acolo este locul unde, între anii 1959-1964, au fost îngropați, nici azi nu se știe câți, deținuți politici. Rămășițele au fost mai întâi descrise în sit, demontate, împachetate în prezența unui medic legist. Acesta le-a însoțit la Secția de Medicină Legală de la Spitalul Județean Tulcea. De acolo, au plecat spre Institutul de Medicină Legală din București, unde, din nefericire, au rămas șapte ani. Din păcate, nici astăzi nu s-a putut identifica ADN-ul victimelor.
Lagarul de muncă a fost înfiinţat de Ministerul de Interne în 1957. După 1959, atunci când maiorul Ion Ficior se afla la comandă, la Periprava au fost aduşi cu precădere deţinuţi politici. Pentru că multă vreme nu au existat dormitoare, deținuții au stat în corturi. S-au construit mai apoi barăci din chirpici și acolo dormeau pe priciuri 70 de deţinuţi. Erau înfometaţi, bătuţi crunt, torturaţi fizic şi psihic, lipsiţi de asistenţă medicală şi supuşi cu sadism unor pedepse dincolo de orice imaginaţie. Uneori erau ţinuţi cu săptămânile în izolator, un beci de beton fără ferestre. Primeau, o dată la două zile, doar pâine şi apă. Iarna se murea pe capete.
Politica torturii și a morții
Periprava, alături de Pitești, Gherla, Aiud şi Sighet, este un punct pe harta neagră a penitenciarelor comuniste din România. Pentru ca politica torturii și a morții să fie eficientă, Periprava se transformase într-un mic orășel penitenciar. O localitate la granița dintre uscat și Dunăre, dintre viață și moarte. Lângă lagăr erau construite locuințele gardienilor, o grădiniță și o școală, cinema, un magazin, terenuri de sport, ba chiar și un aerodrom pentru vizitele de lucru. Gardienii puteau sta aproape de victimele lor.
Deţinuţii care nu-și făceau norma erau bătuţi cu bestialitate de brigadieri ca Boştină sau Ventura Petrescu. Instrumentele de bătaie preferate erau bâtele de fier prelucrate la strung. Orice gest putea fi considerat o ofensă de către gardieni. Efectul era imediat: bătaia şi carcera.
Unul dintre cei mai cunoscuți torționari, Ion Ficior, a căpătat prestigiu şi grade când a ajuns călău la Periprava. El a condus lagărul din octombrie 1960 până în septembrie 1963. Ficior a fost artizanul regimului de teroare care a dus la moartea unui număr încă necunoscut de deținuți politici de acolo. Călăului îi plăcea să lege deținuții de copaci ore în șir, uneori peste noapte, pe geruri cumplite. Vara, când temperaturile erau caniculare, Ficior se distra dând ordin ca deținuții să fie dezbrăcați la piele și legați de sălcii, pradă țânțarilor.
Urmăriți ediția mai jos:
