Sâmbătă, 15 aprilie, TVR Cultural a difuzat o nouă ediție a seriei documentare „Adevăr și curaj”, realizată de Rafael Udirște și echipa sa. De la ora 13.25.
„Trăind în sfințenia muncii și a înfrânării, era socotit ca sfânt de credincioșii din eparhie și părerile de rău ale tuturora se îndreptară mult timp către mormântul lui, pe care-l voise la Cernica, locul lui de învățătură și de pregătire duhovnicească, unde se retrăsese.
Trăind până departe, în timpuri noi, pe care el nu le mai înțelegea, nici pentru a le combate, precum ar fi fost datoria sa, cruțat de dânsele, venerat pentru o vârstă ca a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu”, spunea Nicolae Iorga despre Sfântul Calinic de la Cernica.
Realizatorul Rafael Udrişte, alături de echipa sa, i-a invitat pe telespectatori sâmbătă, 15 aprilie, de la ora 13.25, să urmărească, la TVR Cultural, o nouă ediție a seriei documentare „Adevăr şi curaj”, dedicată românilor care au fost canonizaţi pentru sacrificiul lor, limbă, religie şi conştiinţă naţională.
Despre Sfântul Calinic de la Cernica se știe că a fost călugăr, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica, episcop al Râmnicului și un neobosit ctitor de biserici, de al cărui nume se leagă de două mănăstiri de renume, Cernica și Frăsinei.
Alături de invitaţii ediţiei din 15 aprilie, Ioan Aurel Pop - preşedintele Academiei Române, dr. Georgeta Filitti - istoric, protos. Vasile Pârjol - starețul mănăstirii Cernica, protos. Antim Motorga - starețul mănănstirii Suieşti, Vâlcea, preot Constantin Olariu - Arhiepiscopia Râmnicului și Andrei Vlădăreanu – jurnalist, realizatorul Rafael Udrişte a alcătuit un portret complex al sfântului care, încă din timpul vieții, a fost considerat un făcător de minuni.
Constantin Antonescu, cel ce va deveni mai târziu Calinic, s-a născut la București în 7 octombrie 1787, într-o familie de târgoveți români înstăriți și buni creștini.
Antonie și Floarea Antonescu locuiau în mahalaua Visarion, situată la marginea Bucureștilor, astăzi în proximitatea Pieții Victoriei. După ce a urmat cursurile unei școli românești de pe lângă o biserică, la vârsta de 20 de ani, Constantin Antonescu, copilul lor, s-a călugărit la mănăstirea Cernica și a luat numele de „Calinic”.
Când pe tronul Tării Românești a urcat Ioan Gheorghe Caragea, penultimul domnitor fanariot, la București a izbucnit epidemia de ciumă, care a cuprins întreaga țară.
Virulența maximă a bolii a fost atinsă în vara anului 1813, numărul victimelor - doar din București, pentru perioada martie 1813-iulie 1814, fiind estimat la 30.000 - , la nivelul întregii Țări Românești s-a ridicat la peste 70.000.
Nici preoții sau monahii nu au fost ocoliți de „ciuma lui Caragea”, cum a fost numit acest episod din istoria României. Calinic a reușit să supraviețuiască epidemiei și, în 1813, a fost hirotonit preot de către Dionisie Lupu, viitorul mitropolit al Țării Românești. De aici, ascensiunea tânărului monah a fost rapidă. A devenit duhovnic și a fost ales mare eclesiarh al Mănăstirii Cernica. A fost duhovnic nu numai al călugărilor, dar și al celor din afara mânăstirii, chiar și al mitropolitului de la acea dată, Nectarie.
---
Urmăriți cea de-a doua ediție a emisiunii „Adevăr și curaj” mai jos:
---
În 1817, monahul a plecat la Muntele Athos, unde a stat aproape un an, reuşind să cunoască îndeaproape viaţa călugărească de acolo. În 1818, proaspăt reîntors de la Athos, în urma morţii stareţului Dorotei, ieromonahul Calinic, în vârstă de 31 de ani, a devenit starețul Mănăstirii Cernica.
În perioada revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, mulţi locuitori din Bucureşti şi-au găsit adăpost la Mănăstirea Cernica. Aici, stareţul i-a găzduit pe insula Sfântului Nicolae, oferindu-le hrană și adăpost. În 1846, a început construirea mai multor biserici parohiale, dar si a bisericii așezământului de la Pasărea, mânăstire în care se retrăsese mama sa, Floarea Antonescu, devenită maica Filoteia.
Domnitorul Barbu Ştirbei l-a convins pe starețul Calinic de la Cernica, în 1850, să accepte alegerea sa ca episcop al Râmnicului, poziție ce nu mai fusese ocupată de 10 ani. Aici, Calinic a găsit un număr insuficient de preoți, o slabă pregătire și o stare materială precară.
La numai un an de la venirea sa la Râmnic, episcopul Calinic a redeschis cursurile seminarului. Tot el este cel care a înființat școli sătești, sub conducerea preoților care nu aveau parohii, dar și școli pentru fete, unde învățământul era gratuit. După 10 ani de la alegerea sa ca episcop, la Râmnic funcționa și o tipografie, unde s-au publicat cărți liturgice, dar și manuale școlare și cărți de învățătura pentru mireni.
În mai 1867, s-a retras din scaunul episcopal al Râmnicului la mănăstirea sa de metanie - Cernica, iar după aproape un an, în 11 aprilie 1868, a murit.
Primii sfinți români sunt canonizați abia în 1955. Sfântul Ierarh Calinic se afla printre ei.
Dar de ce în 1955, în plin regim comunist? Răspunsul pare simplu și în spiritul vremurilor: guvernul comunist a încercat prin acest eveniment grandios să arate lumii întregi că România era o țară liberă și merita să fie acceptată în Organizația Națiunilor Unite. Pe de altă parte, pentru Biserica Ortodoxă Română, în fruntea căreia se afla patriarhul Iustinian Marina, a fost un bun prilej de a-și consolida poziția de păstrătoare a istoriei și a spiritualității românești.
