Arta ne ajută să simțim ceea ce simt ceilalți și ne permite să ne punem în locul lor. Cu Ramon Gener ca ghid, vom vedea că empatia a fost și este un sentiment recurent în lumea artei, unul care este necesar pentru a ne identifica cu ceilalți.

Empatia

Urmărind documentarul Unora le place arta (This Is Art, Spania, 2018-2019) înţelegem cum  a devenit empatia sufletul picturilor lui Giotto și Jean François Millet. Rubens, Van Dyck și Sofonisba Anguissola au descoperit că, graţie acestei emoții, un simplu portret poate surprinde chiar și esența unui rege.

Empatia în artă poate acționa și ca un fir invizibil în timp, unind picturile lui El Greco cu cele ale lui Picasso, Cezanne sau William Blake.

Fotograful Samuel Aranda, câștigător al World Press Photo, ne arată cât de important este ca un instantaneu să ne trezească și să ajute la distrugerea barierelor cu persoana care îl contemplă. Această idee — de a încerca să atingă catharsisul spectatorului prin empatie — este foarte prezentă și în opera lui Ruggero Leoncavallo, „Pagiliacci”.

Vom învăța, pe scurt, că arta este o ușă deschisă către empatie, o oportunitate incontestabilă de a avea impact, de a simți ceea ce simt alții și de a experimenta ceea ce experimentează alții.

Durerea

Durerea este o prezență constantă în viața noastră, de la naștere până la moarte, și de aceea este o temă recurentă şi în artă. Pentru această călătorie în partea cea mai întunecată a sufletului nostru, ne vom plimba cu vehiculul în care este generată cea mai mare durere: patul. Un pat pe care îl vom folosi pentru a călători prin diferitele aspecte ale acestei emoții negative, dar atât de necesare pentru creație.

Vom analiza viața și opera mai multor artiști care au trecut prin experiența suferinței: Frida Kahlo, care a rezistat durerii fizice și emoționale și a știut să o articuleze în opera sa; Frederic Chopin, bolnav de tuberculoză, a știut să-și exprime angoasa în compozițiile sale muzicale, cele mai bune dintre ele scrise într-o celulă a ordinului carthusian din Valldemossa; și Antoni Tàpies, care avea o boală pulmonară și s-a convins că a trăi cu durere este ceva necesar și inevitabil.

Încercăm să înțelegem de ce pictura „Țipătul” de Edvard Munch, o icoană a suferinței și a vidului existențial în artă, este atât de cunoscută în întreaga lume.

Dar vom vedea și cum reacționează alți artiști la durere și suferință, realizând cele mai bune opere de artă, așa cum este cazul compozitorului Gaetano Donizetti și pictorului Rembrandt Van Rijn.

Ceva i-a legat pe toți acești artiști: certitudinea că, deși există durere, există viață. Pentru că toți știau, în adâncul inimii lor, că, deși viața este dureroasă, cu siguranță merită trăită.

Sâmbătă, 15 februarie, de la ora 20:00, urmăriţi două episoade din documentarul Unora le place arta (This Is Art, Spania, 2018-2019).
Regizor şi prezentator: Ramon Gener.

Info si foto: sinopsis promo TVR

ACEST PROGRAM ESTE INTERZIS COPIILOR SUB 12 ANI (12)